Dragă (şi scumpă) Marie de la Argintărie, mult mai dragă (şi mult mai scumpă) decât Maria de la Prefectură şi decât Maria de la Primărie, te rog foarte frumos să te aşezi pe scaun, pe fotoliu, pe gânduri...pe ce ai şi vrei şi poţi şi ştii  să te aşezi, numai pe picioare să nu stai! Fiindcă, parol, ceea ce urmează pentru ca să-ţi destăinui te poate secera, te poate doborî, te poate nimici!...Sigur că da, este foarte adevărat că nu ţi-am răspuns în timp util la ...

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!)   (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/ îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!)   (!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate, dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!)   (!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe care mi-a dat-o maria, odată,/ din singur ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Primărie, mai dragă (şi mai scumpă) decât Maria de la Prefectură, ţin să te informez (hodoronc-tronc, brusc, deodată, instantaneu, concomitent şi în acelaşi timp) că ai încurcat toate borcanele! Pe-ale mele, şi nu pe-ale tale sau pe-ale altora! Le-ai încurcat grav de tot...când ai fost ultima oară de la mine, la domiciliul meu, adică! Dacă ai uitat, pot pentru ca să-ţi amintesc! Ştii foarte bine că, o perioadă cu alb şi cu negru, adică ...

(!) frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier (!)   (!) încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi (!)   (!) încep să ştiu că totdeauna/ m-ai dat la pulbere şi praf să nu ţi se mai pară luna/ mireasa mirelui moldav (!)   (!) eu am fost mirele pe care/ l-ai spus la cina lui da vinci l-ai condamnat la înălţare/ în colţul nostru cu pai ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Prefectură, fac o adâncă plecăciune către direcţia unde cred că stai şi munceşti şi gândeşti şi visezi şi nu ştiu ce mai faci...şi te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am mai dat nici un semnal de viaţă sau de moarte! Nu vreau să nu mă pedepseşti pentru lenea ceasta din ce în ce mai acaparatoare, dar să ştii că nu te-am uitat! Cum pupăza să pot uita cea mai frumoasă alcătuire din cărniţă şi osişoare şi ochişori şi năsuc ş ...

(!) soldatul azvârle castronul.../ şi-şi bagă ceva în armată... şi fuge (din braţele morţii)/ că are (acasă) o fată (!)   (!) şi fuge şi fuge şi fuge...(!)/ pândesc generalii cum fuge (!) ce tare aleargă soldatul/ cu mâinile-n formă de cruce (!)   (!) aleargă şi plânge...aleargă...(!) e iar şi e iar dimineaţă...(!) îşi vede (în gropi de obuze)/ prietenii lui fără viaţă (!)   (!) azvârle vestonul, cămaşa.../ (îi par duşmănoase şi grele)... şi crede că ...

Ce toamnă autentică ai început să dai, Dumnezeule!...O toamnă cum se găseşte numaidecât în Poezia lui Serghei Esenin, în Poezia lui Nicolae Labiş, în Poezia lui Nichita Stănescu şi în Poezia Marilenei Apostu! O toamnă printre rânduri de cocori gata de Plecare! Şi printre versuri gata de Eternizare! Şi printre visuri şi gânduri gata de împlinire! O toamnă frumoasă ca o Iubire târzie, dar liniştitoare, şi care, iată, începe să se suie pe piedestalul Mirării şi Admir ...

Astăzi e duminică... chiar foarte duminică pot spune că este, chiar n-am întâlnit niciodată o duminică aşa de frumoasă, o duminică de poveste o duminică de aşternut pe curat şi de învăţat pentru acasă (!) Astăzi e duminică... chiar şi toamna se miră şi se bucură că are taman în mijlocul săptămânii o duminică aşa de minunată, o duminică din cale-n dare pogorâtă pentru fructele luminii din grădină şi din ogradă (!) Astăzi e duminică... şi toate crizantemel ...

Rar, foarte rar se întâmplă să găseşti un Poet care să semene leit cu Poezia sa! Marilena Apostu seamănă leit cu Poezia pe care o descoperă! Sau, dacă-i mai bine şi mai frumos, Poezia îi seamănă leit! Seamănă cum Mântuitorul cu Mama lui, Maria! În fiecare Poezie se vede şi se aude o Marie! Bineînţeles, pentru cei care au, vorba Cărţii, „ochi de văzut şi urechi de auzit”! Când citeşti o Poezie a  profesoarei documentariste de la Şcoala gimnazială „Sfântul Gri ...

(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!)   (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!)   (!) şi gata să-mi arate cât de mare-i/ deşertăciunea cestui alb tăcut şi-nveşnicit cu sufletul vioarei/ în dansul ultim chiar de la-nceput (!)   (!) ce frumuseţe singură şi lung� ...