Vrei să-ţi spun cum a murit bunica maternă? A murit în grădină, prăşind păpuşoi! Vrei să afli cine a luat-o din pat şi a pus-o în sicriu? Eu! Vrei să ştii dacă era bolnavă? Era bolnavă de supărare, că-i vânduseră copiii casa! Vrei să afli dacă am plâns după ea? Am plâns, că-mi dădea gologani de film! dar am plâns pe ascuns, departe de raclă, să nu mă vadă lumea şi să clevetească: uite ce fel plânge! uite cum plânge puţin! uite ce lacrimi rare dă ...

  Să ştii că mama şi-a vopsit părul cu zăpadă. N-am observat exact când, cum şi de ce, însă ieri m-am dus la ea să-i duc florile de la tine şi avea părul alb, alb de tot. Avea părul alb şi cânta despre copii un fel de vorbe /rugăciuni solemne îndreptate către cer şi către pământ, din care am înţeles că vrea să fim curaţi şi sănătoşi la minte şi la trup, să nu ne facem de ocara lumii şi, mai ales, să n-o luăm printre vişini, adică să nu sărim de pe ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Ion" (sanctificare)   mă duc în altă parte. să văd dacă rezişti! ştiu, vor veni la tine, frumoşi, atâţia trişti să-ţi zică: taci, iubito, nu trebuie să frângi misterul înălţimii şi-al ochilor adânci!   să-ţi zică: lasă-l, doamnă, dacă ar fi iubit măcar înalta-ţi umbră sanctificată-n schit, n-ar fi plecat aiurea, deloc n-ar fi plecat şi-ar fi gândit că-i bine să stea la predicat! &nbs ...

  Sunt destul de bine, chiar suspect de bine. Dar aş vrea să-ţi relatez o păţanie personală, care m-a determinat să-mi revizuiesc atitudinea faţă de mine şi faţă de cei ca mine, să studiez mai bine (chiar obiectiv, dacă se poate, da?) ce şi cum păţesc alţii, înainte de a le pune etichete şi de a da verdicte, înainte de a hohoti de plăcere şi râs.Aseară, cam pe la ora când cocoşul conduce găinile să facă nani-nani, fetele moşului!, mă împinge foamea (mai mul ...

Dacă mă ascultai, nu păţeai ce-ai păţit! Dar nu, tu eşti încăpăţânată, nu ştii nici de frică, nici de ruşine, nici de hăis, nici de cea, nici de mama, nici de tata!…ce mai tura-vura, eşti teribilă, doamnă!…şi te mai şi fandoseşti, pe deasupra! te alinţi ca (virgulă, da?) cioara în laţ, te dai mare şi rotundă cu filozofia iepurelui în grădina de zarzavat!…dar nici eu nu-s ascultător! că doar mi-a zis mama: nu mai strica orzul pe gâşte când iarba-i până ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cu văduva neagră" (sanchi!)   triumful amăgirii mă revoltă… n-ai ce să-i faci, e alfa şi omega! - ţipă la mine îngerul din boltă (gardă de corp la editura mecca)   stai liniştit, împacă-te cu gândul acesta! - ţipă preotul din strană… ce tare clopotarul bate vântul!… (şi mi se face greaţă de nirvană)   sunt liniştit ca un obuz…se pare c-o să big! bang! odată şi odată… luciferi calz ...

O splendidă cititoare a ziarului nostru mă provoacă nonşalant: ai curaj să scrii despre mâinile care vând ziare?! Adică, mă întreabă, dar îmi şi porunceşte, nu? Carevasăzică, dacă am scris despre tot felul de mâini (care leagănă şi mângâie prunci, care semnează sentinţe de condamnare la viaţă sau la moarte, care fac pâine, care mătură gunoaiele noastre cele de toate zilele, care şterg lacrimi şi îngrijesc muşcate la fereastră…), de ce să nu eternizez şi mâ ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii despre fântâni" (dincolo de oglindă)   stă absent pe marginea fântânii şi zvârle ochii departe… şi toată lumea se teme că el va rămâne dincoace de moarte!   dar nu, nu are cum să rămână, fiindcă aceasta este doar imaginea lui la capătul dinspre apă al ciuturii pline cu plânsul nimănui!   fântâna asta-i părăsită de când el a plecat, într-o dimineaţă, spre zare, fără să zică la revede ...

Am hotărât să stăm cât mai mult împreună. Să nu ne fie greu şi să nu ne plictisim, va să stăm pe rând. Adică, stau eu o noapte lângă tine, apoi stai tu o noapte lângă mine. Sau invers. Şi tot aşa. La rândul meu, am să am grijă să nu se întâmple nimic monoton, totul să fie deosebit. Dacă nu va fi astfel, riscăm să ne lovim de Martin Heidegger în cea mai simplă şi grozavă definiţie a domniei sale: nimicul este absenţa totală a deosebirii! De acord, da? Printre ...

  Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără doamna M" (omul cu globule albastre) n-am să fiu acasă, atunci…trebuie să stau cât mai departe de ea!va fi să-i pară rău, desigur,fiindcă steaua aceea nu va mai cădea! de mult mă gândesc plecare,însă nu am avut curajul, până acum…să las totul în plata domnuluişi să plec departe, pe drum! desigur, o să vină, o să bată la poartă,o să plângă la fereastră…n-am să regret, fiindcă i-am lăsatacasă o globulă ...