Ucraina, un stat vecin despre care știm atât de puțin!

Ucraina, un stat vecin despre care știm atât de puțin!
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

Radu Carp & Marianna Prîsiajniuk, "Război în Europa. Ucraina, România și Republica Moldova în fața agresiunii ruse", Ed. Corint, București, 2022

O nouă întâlnire a membrilor Hard Book Café (club care își desfășoară activitatea sub egida Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității "Dunărea de Jos" din Galați, decanul facultății, prof. univ. dr. Arthur Tuluș, subliniind la prima ediție că este necesar un nou concept în mediul universitar, pentru o mai bună cunoaștere a cercetărilor istoricilor contemporani și o altă relație cu iubitorii muzei Clio, ideea profesorului George Enache, cu acest club după modelul aristocratic britanic, dar nu exclusivist, fiind foarte bună, subtitlul "Cărți grele din sfera științelor «slabe»" fiind, desigur, ironic-constructiv) a fost prilejuită de lansarea unui volum scris la patru mâini, în prezența autorilor, dar și a unei delegații de profesori și de studenți din Odesa.

Evenimentul a avut loc la sediul facultăţii amintite, fiind moderat de profesorii Oana Mitu și George Enache.

Printre cele mai interesante aspecte pe care le va afla cititorul sunt cele legate de cultură și de limbă, deschizându-se iarăși dosarul ucenicilor vrăjitori, care se joacă și cu limba așa-zis moldovenească, ridicată la rang de limbă rivală limbii române, în această etapă fiind vorba de „meciul“ dintre limba rusă și limba ucraineană și, mai exact, dintre cultura ucraineană și cultura rusă politizată până într-acolo încât, iată, sunt duse războaie în numele acesteia și al „Russki mir“ (tradus, Lumea rusească, dar și… Pacea rusească, opusă, nu-i așa, acum, propagandistic, unei Pax americana!)...

(Și) Războaie culturale care ţin de mai bine de… 300 de ani („primele interdicţii privind utilizarea limbii ucrainene datează din secolul al XVIII-lea: în 1720, Petru cel Mare a emis un decret prin care interzicea tipărirea în ucraineană, iar în 1729 a emis un ordin de rescriere din ucraineană în rusă a tuturor decretelor și ordinelor de stat emise în Rusia Mică. În 1763, Ecaterina a II-a a emis un decret prin care interzicea predarea limbii ucrainene în Academia Kievo-Movileană…“, p.63), și pentru că „limba ucraineană este, de fapt, mai veche decât limba rusă“ (p.62), exemplificându-se și cu asasinate directe sau indirecte ale unor personalităţi ale culturii ucrainene, precum poetul Vasîl Stus sau muzicianul Volodîmîr Ivasiuk, compozitor, poet, creator al muzicii pop ucrainene, despre care s-a spus că s-a sinucis, dar de fapt a fost ucis, după ce a refuzat să compună muzică pentru a elogia cea de-a 325-a aniversare a Tratatului de la Pereiaslavl, care era prezentat de sovietici ca o reunificare cu Rusia. (p.44)

„Se consideră că procesul distrugerii în masă a intelectualităţii ucrainene a început în mai 1933, în contextul arestării lui Mîhailo Ialovi și al sinuciderii lui Mîkola Hvîlovi, în 12-13 mai, în infama casă Slovo din Harkiv“ (p.58)

Marianna Prîsiajniuk explică: „Firul roșu fierbinte al continuităţii unui anumit tip de gândire este surprins cu înfiorare: desigur, nu cultura rusă este de vină, ci faptul că ea este folosită ca instrument politic. Problema nu a fost cultura rusă, ci construcţia statală KGB-istă, unde fiecare poet, pictor și regizor era obligat să vină la muncă și să lucreze în beneficiul regimului. Problema nu este că nu ne place cultura rusă. Problema este că mare parte din cultura rusă este furată de la noi și nu doar de la noi.“ (p.62)

Exemplele date la p.47 pot surprinde: „Mîkola Gogol, Ilf și Petrov, Kazimir Malevici și mulţi alţii sunt artiști ucraineni pe care Rusia și i-a însușit fără nicio remușcare. Un alt artist ucrainean pe care propaganda rusă de secole l-a atribuit propriei moșteniri culturale este Ilia Repin. Totuși, Repin însuși ar putea să nu fie de acord“. Mai sunt daţi ca exemple Arhip Kuinji, Kazimir Malevici - creatorul suprematismului, Maksim Berezovski. „Anton Cehov. Neașteptat?! Când criticii literari încep să-i studieze pe scriitorii ruși, ei sunt adesea de acord că statutul lor presupus a fi remarcabil este foarte exagerat. Cu toate acestea, toţi sunt de acord că Cehov este cel mai bun dintre scriitorii presupus ruși. Totuși, artistul însuși nu s-a identificat niciodată ca rus, în timpul recensământului populaţiei s-a stabilit că este ucrainean“, construcţia mai puţin clară fiind limpezită de o afirmaţie a dramaturgului din 1902, în faţa lui Maxim Gorki, căruia îi spune că în copilărie nu a vorbit decât „malorusește“, adică ucraineană. (https://uk.wikipedia.org, articol dedicat lui Cehov)

Prîsiajniuk mai adaugă: „Ucraina a ales o cale diferită chiar în 1919-1920, însă atunci nu era îndeajuns de puternică pentru a rezista în faţa bolșevicilor.“ (p.48)

De altfel, istoriei, și mai vechi, și mai recente, îi sunt dedicate mare parte din capitolele cărţii: „Aspectele lingvistice, religioase și culturale ale identităţii ucrainene: subiecte controversate“; „Cauzele și consecinţele prăbușirii U.R.S.S. pentru naţiunea ucraineană și pentru ţările din vecinătate, Republica Moldova și România“; „Comportamentul de a fura - de la frigider la cultură“; „Relaţiile ruso-ucrainene după independenţa Ucrainei“; „Conflictul din Transnistria și relaţiile dintre Ucraina și Republica Moldova“ și „Evenimentele din Ucraina din 2014 și alipirea Crimeii de către Federaţia Rusă“. Șase capitole (și un index de nume și de locuri) care, citite, pot clarifica multe neînţelegeri, ne pot aduce aminte de altele (precum de faptul că Crimeea a fost Casa tătarilor: „În perioada 18-21 mai 1944, NKVD a adunat aproape întreaga populaţie tătară din Crimeea în vagoane de tren. În Uzbekistan și în alte locuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice au fost trimise 67 de eșaloane, cu 183.155 de oameni. Întreaga naţiune a fost acuzată de colaborare cu naziștii, deși mulţi locuitori ai Crimeii au luptat în Armata Roșie...“ (p.57)

Dialogul este deseori deosebit de viu, ca într-o dramă, românul observă la un moment dat lipsa de raţionalitate a rușilor, a elitelor actuale (p.111), dialectica Imperiu versus Revoluţie („Dacă ne uităm la ceea ce a fost Rusia în ultima sută de ani, observăm că nu a putut exista decât sub formă de imperiu, ori a trecut prin perioade foarte violente.“, pp.106-107), ucraineanca dând răspunsuri lucide ori observând: „Mă raportez din perspectiva autodeterminării naţiunilor. S-a tăcut multă vreme referitor la anexarea Crimeii - este adevărat. Însă, la fel de adevărat este și că s-a tăcut când au avut loc războaiele din Georgia, Cecenia, Transnistria. S-a tăcut multă vreme despre Holodomor. S-a tăcut în cazul multor astfel de tragedii. Zeci de naţiuni fac parte din Rusia, unde trăiesc ca într-o închisoare.“ (p.107) Sau: „Cred că rușii au nevoie să-și pună unele întrebări la care să răspundă ei înșiși, să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce au făcut și să răspundă la întrebarea cine sunt cu adevărat. Problema lor este că, neștiind cine sunt ei de fapt, fără identitate proprie, încearcă să distrugă identitatea altora…“ (p.99)

Desigur, nu este mai puţin grav faptul că se mai ascund încă… (și alte) adevăruri. Radu Carp, cercetător de arhive în Rusia: „Un lucru mai puţin cunoscut și mai puţin acceptat este că URSS a deportat în Siberia o mare parte a etnicilor germani din România, de exemplu. Este un aspect care a provocat mari nemulţumiri la Moscova, când a fost arătat. Deranjează chiar și acum adevărul istoric. (...) Arhivele care privesc soarta minorităţii germane din România deportate în URSS sunt închise și nu pot fi consultate - ceea ce demonstrează că, în realitate, între Germania și Rusia s-a dezvoltat în timp o relaţie foarte ambiguă, o relaţie de tip iubire-ură.“ (p.133)

Bref, o carte despre… întreaga lume de azi, complicată, cu unul dintre mesaje privind Răul: pentru a nu fi complici, trebuie arătat mereu Răul, de câte ori avem posibilitatea! Prîsiajniuk mai observă: „Cred că elita rusă are o gândire inflexibilă: a avea ambiţii nu înseamnă întotdeauna a avea un scop clar definit.“ (p.122)

Apelul la logică reapare: „Ucrainenii și rușii percep diferit patriotismul, ţara și identitatea. (...) Rușii încearcă să-și construiască istoria pe baza… Rusiei Kievene, unde, de fapt, noi trăim și unde am trăit întotdeauna. Să gândim logic: dacă rușii afirmă că își au originea la Kiev, atunci să spună că sunt ucraineni! Poate ei nu știu cine sunt? (...) Kievul a fost întemeiat mai devreme decât Moscova.“ (p.28)

 

Citit 1095 ori Ultima modificare Joi, 02 Martie 2023 04:15

4 comentarii

  • postat de Ziaristi faceti-va datoria , vrem adevarul ....
    Joi, 02 Martie 2023 18:55
    108.245.201.***
    D-lor ziaristi romani , daca sunteti atat .. de profesionisti . De ce nu mergeti la comunitate romaneasca din Ukraina/ Bucovina de Nord si luati niste interviuri p-acolo ...pe la scolille unde invata copii de origine romana , biserici romanesti daca sunt ....va rog mergeti si informati opinia publica romaneasca ( acolo nu cad bombe -puteti merge ) despre cum sunt tratati romanii minoritari acolo . Sau de ce nu la canalul cu pricina din delta ...vorbiti cu localnicii vedeti ce se intampla si informati-va cititorii ...
    Ori ,,nu se poate ca trebuie sa fiti politic corecti ....??!!!
    0
    0
  • postat de Un galatean
    Joi, 02 Martie 2023 14:16
    5.13.222.***
    Pacat de cei care sufera de pe urma razboiului,dar sa nu uitam ca cei care conduc sau au condus Ucraina nu au nici un respect fata de poporul roman. In permanenta o sa avem probleme cu ucrainienii atat teritoriale cat si ca recunoastere a drepturilor etnicilor romani din Ucraina.
    0
    0
  • postat de Slava
    Joi, 02 Martie 2023 08:47
    89.121.200.***
    Urmeaza sa ne spuna ca rusii au furat Insula Serpilor, Bucovina, Bugeacul si Moldova si drept consecinta ei nu trebuie sa dea nimic inapoi tarilor vecine "prietene". Mai mult, autoritatile ruse ii persecuta pe preotii din Bucovina din minoritatea romaneasca, iar Delta Dunarii este distrusa tot de rusi (ei sapa in ascuns la Canalul Bastroe, nu ucrainienii).
    Nu ne convine deloc constructia bolsevica denumita "limba moldoveneasca", dar acceptam fara retinere "limba ucraineana", care nu are de a face cu limba rusa...
    Slava !
    0
    0
  • postat de Ivan
    Joi, 02 Martie 2023 06:49
    5.13.234.***
    Ucraina, un stat vecin care stie foarte putin despre noi, românii - si nici nu vrea sa stie mai mult...
    0
    0

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.