De ani de zile, Corina Vlase este un punct de reper pentru părinții din Galați care caută răspunsuri în universul complex al sănătății emoționale. Și-a început parcursul la FasTracKids, unde, între o vorbă bună pentru copii și un sfat oferit părinților, a descoperit că vocația ei este să construiască punți între generații.
Astăzi, specializată în comunicare relațională, psihoterapie integrativă și lucrând la formarea „Compassionate Inquiry” a celebrului Gabor Maté, Corina ne vorbește despre cum putem crește copii echilibrați într-o lume a vitezei.
Secretul universal: „Ai grijă de tine, ca să poți avea grijă de el”
Întrebată dacă există o formulă magică pentru a crește copii echilibrați, răspunsul Corinei se întoarce către adult. Echilibrul copilului este, de fapt, o oglindire a stării de bine a părintelui. „Secretul numărul unu este ca tu, ca părinte, să ai grijă de tine. Mă refer în special la mame, pentru că ele poartă povara multor 'sertare' deschise simultan: anxietate, vinovăție, epuizare. Trebuie să facem lucruri care ne aduc pace: sport, terapie, o cafea cu fetele”.
foto de Ricardo Moura - unsplash.com
Între „parul și papucul” de ieri și permisivitatea de azi
Trecerea de la educația autoritară a generațiilor trecute la „parentingul blând” a creat o confuzie multor părinți. „Noi am trecut dintr-o extremă în alta. Am plecat de la bătaie și am ajuns la o permisivitate totală, unde ne temem să spunem 'nu'. Educația cu blândețe nu înseamnă educație fără limite! Limitele sunt sănătoase. Problema este că mulți părinți nu fac față reacției copilului, atunci când pun o limită”.
Când vine vorba de micile conflicte zilnice, cum ar fi strânsul șosetelor sau al jucăriilor, Corina recomandă prezența și cooperarea în locul ordinelor strigate de la distanță. „La copiii mici, trebuie să te duci lângă ei și să faceți împreună. El trăiește în prezent, e un dinozaur care se luptă, nu îi pasă de șosete. Dacă tu urli, el nu înțelege nimic. Dacă intri și tu în criză lângă el, nu mai ești adultul responsabil, ci un copil care se ceartă cu un alt copil. Trebuie să lărgim spațiul dintre impuls și reacție. Să respirăm și să fim prezenți în corpul nostru.”
„Butonul de pauză”. Cum ne reglăm emoțional când suntem la limită
Între intenția de a fi un părinte bun și realitatea unei crize de furie stă sistemul nostru nervos. Corina explică faptul că, de multe ori, reacționăm instinctiv pentru că „centrul nostru de comandă” funcționează autonom față de rațiune. „Ce învăț acum la formarea lui Gabor Maté este importanța momentelor zilnice de prezență conștientă. Poate sună neobișnuit, dar să te uiți în corpul tău și să observi ce senzații ai face minuni. De multe ori, rațional știi că nu trebuie să urli, dar o faci pentru că funcțiile tale nu sunt aliniate. Corpul știe singur ce are de făcut, dacă îl asculți. Dacă simți vinovăție pentru că ai greșit, nu fugi de ea. Stai cu acea emoție, lasă-i spațiu, plângi, dacă simți nevoia. Acceptarea este primul pas spre reglare.”
foto de Ioann Mark Kusnietzov - unsplash.com
Pentru situațiile în care simțim că nu putem gestiona singuri presiunea, Corina recomandă tehnici de ascultare activă și parteneriate de sprijin. „Putem folosi tehnici precum listening partnership - să ai pe cineva care să te asculte, fără să îți dea sfaturi sau să te judece. Ai nevoie doar să descarci ce simți, să observi senzațiile fizice și să faci legătura între minte și sistemul nervos. Prin prezență conștientă, aceste funcții devin congruente și începem să ne recuperăm controlul asupra propriilor reacții.”
Tehnologia și stima de sine
Asaltul ecranelor din viața de zi cu zi o determină pe Corina Vlase să tragă un semnal de alarmă asupra modului în care dopamina rapidă afectează un creier aflat în plină dezvoltare. „Tehnologia e utilă, dar copiii nu au încă rețelele neuronale formate pentru a gestiona asaltul de informații de pe TikTok sau Roblox. Recomandarea mea este, pe cât posibil, să nu li se dea telefon până în clasa a IV-a. Până atunci au nevoie să învețe să socializeze real, să aibă hobby-uri, să își construiască o structură interioară.”
Stima de sine este un alt subiect „fierbinte”, adesea confundat cu lauda excesivă. Corina Vlase demolează acest mit, explicând că valoarea personală se construiește pe o fundație mult mai solidă: acceptarea realității proprii. „Stima de sine are trei piloni esențiali. Primul este cunoașterea de sine: să știu exact ce pot să fac și ce nu, să fiu conștient de realitatea mea. Al doilea este imaginea de sine: cum mă văd ceilalți și dacă există un decalaj între părerea lor și a mea. Iar al treilea este încrederea: capacitatea de a mă simți în siguranță și acceptat așa cum sunt. Când aceste piese se unesc, copilul simte că, și dacă greșește, este în regulă. Stima de sine nu este ceva static; ea fluctuează și lucrăm la ea toată viața.”
În acest proces, rolul părintelui nu este de a-i ridica copilului statui din cuvinte goale, ci de a fi el însuși un exemplu de autenticitate și aliniere. „Dacă eu sunt un model de părinte care are încredere în el, care este autentic și își acceptă vulnerabilitățile, copilul va învăța prin imitație. Copiii își traduc propria valoare prin ochii noștri și, mai târziu, prin ai anturajului. Dar, dacă acasă au învățat că sunt acceptați și în siguranță chiar și atunci când au limite sau eșecuri, vor avea o hartă mentală sănătoasă după care să se ghideze în viață”.
Mesajul care repară relația
Pentru părinți, sfatul Corinei este simplu, dar transformator: să înlocuiască critica și dorința de a preda mereu „lecții de viață” cu acceptare.
„Ce ar trebui să audă un copil mai des? Nu neapărat că este cel mai frumos sau cel mai deștept, ci că este în siguranță. 'Sunt aici să te ascult. Poți să-mi spui orice, ești în siguranță cu mine'. Fără condiții, fără 'te iubesc doar dacă iei 10'. Un copil are nevoie să știe că, indiferent ce ar face sau cum ar vorbi, este acceptat și că vom rezolva totul împreună. Orice formă de acceptare fără critică este, de fapt, un pas uriaș spre reparația relației. Părintele trebuie să fie sprijinul, nu judecătorul.”
Departe de mirajul perfecțiunii promovate pe rețelele sociale, Corina Vlase ne reamintește că cel mai prețios cadou pe care îl putem oferi copiilor noștri nu este o viață lipsită de greșeli, ci certitudinea că sunt iubiți necondiționat în timp ce învață din ele. Sănătatea emoțională începe cu acea respirație adâncă luată în momentele de criză și cu decizia de a alege conexiunea în locul corecției. În final, parentingul nu este despre destinație, ci despre calitatea drumului pe care îl parcurgem mână în mână cu cei mici.
