Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când se opreşte. Deoarece, după cum se laudă şi se aplaudă specialiştii în „mişcare”, până şi eternitatea are capăt. Dar, deocamdată, apa nu dă semne de încetare. Nici seceta n-are ce-i ...

Pe marginea prăpăstiei, în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte, cuvântul acela lăcrămează şi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte: celorlalte cuvinte moarte şi vii, celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere, celorlalte cuvinte încă necunoscute, celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere! Pe marginea prăpăstiei, cu o carte de poezii/rugăciuni în mâinile albe, cuvântul acela citeşte şi dă dezlegare cuvintelor condamnate la uitare pe file ca ...

Aş vrea să spun că a murit Ion, dar nu pot spune, tac, nu am cuvinte, mă dor toate cuvintele de când umblam în patru ochi printre morminte şi nu credeam să învăţăm... cum zice poetul cel al nostru, cel Mihai... citeam pe cruci despre odihnă, despre adâncul crud al gurilor de rai şi ne-ngânam frumos că nu se poate, că mai avem, că dânsa-i tocmai hăt... doamna aceea dinspre totdeauna, fără în faţă, fără îndărăt... şi ne-ntorceam să mergem înainte, înspre abstract ...

Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu cu fum de tutun şi rachiu, beau apă de sec izvoarele Patriei şi inspir numai aer natural, fără nici o condiţie artificială. Cum zisei, suntem ieri, duminică, la teica cişmelei din Vale. Ileana-i frumoasă. Foc, nu glumă. � ...

Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!... Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea (nu) mai este avut de miracolul cestui/celui „fiind” în/pe genunchi, sub ochi dumnezeieşti/începători de spinto/regină... oare mă lasă aşteptarea şi ne/răbdarea să rostesc ...

Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun: uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă, vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun, lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă! Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ, ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă... mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt „î” din „a” inutil şi-nvelit cu argilă! Uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvânt şi mă fac surdomut şi naiv, chior mă fac... mi-i la fel de urât, dacă stau lângă ...

Sunt într-o staţie de autobuz. Nu o staţie oarecare, ci una în care stă şi munceşte o vânzătoare de ziare într-o gheretă galbenă, plină cu ziare negre şi colorate. Mă aflu în staţia asta pentru ca să mă sui în autobuzul pe care-l aştept să vină dintr-o parte. Şi nu numai eu îl aştept. O droaie de oameni se uită la ceasuri şi la vale. Numai vânzătoarea de ziare nu se uită. Şi numai bătrâna aceasta frumoasă nu se uită. Pe vânzătoare o văd în fiecare zi, dar ...

Nu mai am...am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din ochi, cu dragoste, mereu, şi nu mai am cu ce să plâng (şi eu)!... Mă duc să-mi iau (din arderea cealaltă) nişte nimic şi nişte niciodată!   Atât a fost...chiar dacă nu pot crede, sunt condamnat cu faţa la perete şi-aştept un semn de trecere pri ...

Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi că nu l-aţi văzut "în carne şi-n oase", nu l-aţi pipăit, n-aţi stat cu El la taclale, la o cafea, la o ţigară...! Zic "vi se pare" pentru că, realmente vorbind, Acesta-i cel "f� ...

Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene)   Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie, sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz, pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie, nu ştiu unde-mi sunt bocancii...şi tu încă n-ai ajuns!   Bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcie şi-mi refuză rugămintea, strigătul f� ...