Cu minele plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în ju ...

Moto: „se năruie oglinda… şi zeii intră-n stânci,             cresc aripile tainei şi putrezeşte cina…             ce negură se lasă de-acum tocmai atunci…             sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”                                                           (anonim folk) mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit: doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude... p� ...

Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian, nici nu mă ating de borşul cu fasole lăsat de tanti Maria în odaie, pe masa de-o persoană. Şi nu mă ating nici de paharul cu vin de poamă lăuruscă, lăsat de nea Ion lângă castronul cu borş. ...

Tu m-ai prins la o amantă.../ făceam fluiere de fag şi de os şi de cucută.../ cică astea-s foarte bune, cântă-ncet şi mult şi bine,/ cazi în braţe şi în prag de le-auzi, şi-ncepi a zice:/ un tăciune şi-un cărbune, trebuie să-ncerc degrabă,/ nu mai ţine să tot merg prin pustiul ăsta, care/ mă seduce doar cu fete d-alea, parcă sunt de abur/ şi mă ameţesc în cerc... trebuie să-ncerc degrabă,/ uite-aşa, pe îndelete, să mă las de fag, de oase,/ de cucută... şi să ...

Sigur că da! îmi sfârâie ochii şi călcâiele după Florica din colţ! din colţul de jos al străzii Spătarului, exact unde asta dă-n Columb, casa din stânga! sunt lulea după ea, cum se zice! o iubesc romantic! o ador tare! gândul la ea m-a făcut să arăt ca un ţâr! nu mai mănânc aproape nimic! doar covrigi din ăia cu foarte mică rază de acţiune! şi iaurt din ăla în borcane mititele! că mi-a spus un doctor de inimă să nu fac abuzuri de nimic, dar el habar n-are că eu ...

Moto: "aştept secanta ca pe-o vindecare,            s-au veştejit oglinzile şi mint...            eu sunt tangentă la privighetoare,            păianjen agăţat de infinit"                                             (anonim folk)   Acolo... şi-atunci!... (printre ierburi înalte şi linişti înalte şi păsări înalte şi plânsuri înalte)... încep celelalte mai verzi, mai uscate, mai reci şi mai calde... înc ...

Sunt chiriaş în casa de pe strada Spătarului 23. Tanti Maria (spălătoreasă harnică la nu ştiu ce fabrică de scos apa din urechi) şi nea Ion (tinichigiu notoriu la nu ştiu ce uzină de băgat apa în urechi) sunt proprietarii odăii în care stau. În odaia asta am un pat de-o persoană masculină, o masă de-o persoană (tot masculină) şi o sobă de-o mie şi una de persoane (indiferent de sex) fără lemne. Proprietarii sunt nişte oameni cumsecade. Nea Ion e un moldovean molcom di ...

Moto: "m-am săturat de încercări, de treacă-meargă,             de ai răbdare, de trăit fără păcat...             hai să mai stăm... şi să fugim din lumea largă,             şi să ne trecem toată moartea pe curat!"                                                            (anonim folk)   Sunt norocos, muncesc din greu, fără simbrie, aştept şi vreau s-ajut un om nenorocit... nu ştiu ...

Iată-l, vine! în sfârşit, vine! e tânăr, are treizeci şi doi de ani, deşi a plecat (a dispărut) în urmă cu mai mult de cinci secole şi jumătate! vine pe jos, că n-are cal! calul său este expus în galantare, la discreţia lăcomiei celor care vând! care vând totul, începând cu crucea Mântuitorului, începând cu crucea mă-sii, începând cu propria-le cruce!... Iată-l, vine! vine încet şi zâmbind printre lacrimi, vine Francois Villon! vine şi începe să declame celebra ...

Satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case îşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale... stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase, dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile sale pline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei, pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne... toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-i vine mintea... (dintre resturi metabolice, moderne)... să se-ntoarcă unde-i casa simplă şi vindecătoare ...