ANALIZĂ VL - "Made in USA" - Casa Albă, între "reality-show" şi "realpolitik"

ANALIZĂ VL - "Made in USA" - Casa Albă, între "reality-show" şi "realpolitik"
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Cum doreşte noul preşedinte al Statelor Unite să schimbe harta lumii

Câştigător al mandatului de preşedinte la Casa Albă, Donald Trump a promis „să facă America din nou măreaţă”. Magnatul nu a venit cu un program de guvernare articulat, în sensul clasic al cuvântul. A venit mai degrabă cu un set de idei şi declaraţii publice. Prea puţin pentru o confruntare de idei, dar suficient pentru a canaliza electoral frustrările şi nemulţumirile unui electorat dispus să asimileze realitatea socială cu un „reality show”. Iată şi care au fost/vor fi ingredientele noii politici prezidenţiale americane:

Protecţionism economic vs liber schimb

În plan economic, Trump este practic împotriva principalelor acorduri de liber-schimb pe care Statele Unite le-a încheiat sau este pe cale să le încheie cu parteneri externi. De exemplu, Trump a declarat că are de gând „să renegocieze” Tratatul de liber schimb nord-american (NAFTA), dar şi că doreşte retragerea SUA din Parteneriatul transpacific (TPP), aflat pe ultima sută de metri a negocierilor. Trump susţine că aceste acorduri comerciale au lovit economia Satelor Unite şi au dus la falimentul unor întreprinderi şi la pierderea de locuri de muncă, drept efect al creşterii importurilor. Trump vrea să introducă, printre altele, taxe care să descurajeze importurile de mărfuri din China şi restricţii sau impozite majorate pentru firmele americane care doresc să-şi dezvolte afacerile în străinătate. Aceste măsuri ar urma să ducă, în viziunea lui Trump, la dublarea creşterii economice a SUA, ar securiza piaţa internă pentru mărfurile şi serviciile americane şi ar stopa delocalizarea unor companii. Pe de altă parte, într-o scrisoare deschisă, 370 de economişti de prestigiu, printre care şi opt laureaţi Nobel, avertizează că astfel de măsuri ar face mai mult rău decât bine economiei americane. Într-o economie globalizată, protecţionismul nu ar face decât să scadă competitivitatea economiei americane şi ar face o serie de produse de-a dreptul prohibitive. Mai mult, punerea sub semnul întrebării a tratelor comerciale ar induce multe incertitudini pe burse, iar acest lucru n-ar face decât să conducă economia spre un dezastru. De altfel, nici democraţii, nici republicanii nu împărtăşesc viziunile protecţioniste ale lui Trump, comerţului liber fiind până în prezent promovat intens de Statele Unite.

Colac peste pupăză, Donald Trump a declarat că va retrage SUA şi din Acordul de la Paris, privind schimbările climatice, abia intrat în vigoare. Trump consideră că încălzirea globală este „o escrocherie” şi că nu va da curs cererilor „radicalilor ecologişti”.

Prin urmare, chiar dacă Trump provine din zona de business, domeniul economic va fi unul dintre cele mai controversate şi aprig disputate pe scena politică americană.

Sezon de reduceri în negocierile geopolitce

În materie de relaţii internaţionale, Donald Trump este dispus „să negocieze” orice, cu oricine. E o afirmaţie care a creat destul nelinişte printre aliaţii Statelor Unite, tocmai pentru că, până în prezent, unele lucruri nu au fost „negociabile”. Anxietatea se simte mai ales în Europa, unde statele de pe flancul estic se confruntă cu o Rusie care încearcă într-un mod tot mai agresiv să-şi refacă sferele de influenţă. Ţările Baltice, Polonia, dar şi România nu se simt deloc confortabil cu gândul că Trump şi Putin ar putea face un „deal” privind soarta lor. Cât despre statele din spaţiul ex-sovietic, precum Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, sentimentul e că riscă să fie pur şi simplu părăsite în mâna Moscovei.

Trump a pus sub semnul întrebării inclusiv alianţa NATO, dar şi cele din zona Asia-Pacific, deviza fiind că „cine vrea protecţia SUA trebuie să plătească”! Astfel este pusă sub semnul întrebării însăşi ideea că SUA mai pot reprezenta pilonul securităţii internaţionale. Statele, inclusiv cele europene, vor fi tentate să caute alternative pentru a-şi garanta securitatea, iar polii de putere s-ar multiplica. „Retragerea” SUA ar crea, de exemplu, premizele unui expansiuni a Rusiei şi Chinei. E un scenariu care le pică greu politicienilor de la Washington, mai ales că republicanii, ce controlează acum Congresul, au o tendinţă mai expansionistă decât democraţii.

Efectul Trump în Europa

În mod particular, relaţia SUA cu EU poate fi privită şi prin filtrul de „securitate”, unde cresc factorii de incertitudine, dar efectul Trump se face simţit şi la nivelul construcţiei comunitare, în care se adâncesc fisurile apărute după Brexit. Discursul lui Trump şi „modelul american” alimentează mişcările centrifuge din Europa. Partidele de orientare populistă, naţionalist-xenofobă, cele cu un discurs anti-imigraţie şi anti-Bruxelles au o priză din ce în ce mai mare. Partidele tradiţionale trebuie să găsească rapid soluţii la frustrările şi chiar clivajele ce au apărut între cetăţeni şi o parte a clasei politice. Ele sunt deja extrem de vizibile în state precum Franţa, Olanda sau Germania. Revolta împotriva „corectitudinii politice” manifestată în SUA rezonează şi în state din Europa, a se vedea cazul Ungariei, iar maturitatea şi discernământul societăţilor democratice vor fi puse la încercare. Cancelariile europene au declarat, fără entuziasm, că „vor continua să lucreze împreună” cu Statele Unite, dar pentru duminică a fost convocată o reuniune de urgenţă a miniştrilor de Externe din UE pentru a analiza impactul victoriei lui Trump la prezidenţialele din SUA.

Stabilitatea ca formulă politică

Zidul cu Mexicul, pentru a opri „milioanele de imigranţi infractori”, dar şi suspendarea „imigraţiei provenită din ţările predispuse la terorism” şi introducerea de „controale extreme” la frontieră au fost alte teme de campanie ale lui Donald Trump. Privind situaţia din Orientul Mijlociu, actualul preşedintele ales al SUA pare a nu mai insista, de exemplu, pe o eventuală îndepărtare, în Siria, a lui Bashar al-Assad, ci mai degrabă pe asigurarea „stabilităţii” şi „zdrobirea Statului Islamic”. Ne-am putea aştepta la o extindere a acestei politici şi în celelalte state din „primăvara arabă” şi sprijinirea unor regimuri autoritare cu condiţia ca acestea să stopeze extinderea radicalismului islamic. Acest lucru nu ar duce la stoparea fluxurilor migratorii, dar se poate încheia un „târg” şi în materie de sigilare a frontierelor, mai ales că statele europene ar putea fi tentate să accepte tacit adoptarea unor astfel de măsuri. Problema e că „stabilitatea” de tipul acesta nu ar rezolva criza umanitară din Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Dar acestea sunt chestiuni de care lui Trump nu pare să-i pese prea mult şi nici unei bune părţi a electoratului american sau european.

Trump a promis că schimbările vor veni „încă din prima zi de mandat”, adică 20 ianuarie 2017. Cât de „măreaţă” va deveni America şi cum va arăta lumea în mandatului celui de-al 45-lea preşedinte, rămâne de văzut. Deocamdată avem parte doar de… suspans.

Unde votezi şi unde crapă

Ce impact vor avea în România alegerile din Statele Unite

Rezultatele alegerilor din Statele Unite vor avea un impact moderat asupra economiei României, însă se ridică semne de întrebare asupra noilor configuraţii geopolitice şi geostrategice.

Chiar dacă Donald Trump mizează pe o economie cu accente protecţioniste, România nu ar fi foarte afectată dacă s-ar trece la măsuri concrete, deoarece schimburile comerciale între cele două ţări sunt destul de reduse. În primele şapte luni din acest an, România a exportat în Statele Unite bunuri de aproape 600 milioane euro, sub 2 la sută din total, în special maşini şi echipamente de transport. În acelaşi timp, dacă noua administraţie intenţionează să impoziteze suplimentar companiile americane care desfăşoară activităţi în altă ţară, în mod direct ne-ar interesa ce se va întâmpla cu investiţiile americane în România, în total vreo 20 de miliarde de dolari, cea mai cunoscută fiind cea de la uzinele „Ford”.

În ceea ce priveşte mutaţiile geopolitice, România este interesată de rezultatul „târgului” pe care Donald Trump şi preşedintele rus, Vladimir Putin, par a fi dispuşi să-l facă „în sensul îmbunătăţirii relaţiilor bilaterale”. Rusia doreşte să-şi extindă/refacă vechile sfere de influenţă. În faţa unei Moscove mai agresive, Trump pare a da, totuşi, mai puţin credit NATO, în viziunea preşedintelui american un pericol mai mare pentru Statele Unite fiind considerată a fi China. În schimbul unei alianţe contra Chinei, Trump pare a fi dispus să facă Rusiei concesii în Europa, iar acest lucru nu sună bine pentru statele din Europa de Est, în special. România are cu Statele Unite un parteneriat strategic, găzduieşte şi o componentă a scutului anti-rachetă (deloc agreat de ruşi), însă multe state europene se întreabă în ce măsură mai pot conta într-o situaţie de criză pe sprijinul american.

În plan intern, alegerea lui Trump deschide „o fereastră de oportunitate” pentru unii politicieni, pentru care lupta împotriva corupţiei a devenit prea supărătoare. În condiţiile în care însăşi eficienţa sistemului democratic american este pusă sub semnul întrebării, va fi destul de greu pentru Ambasadorul SUA la Bucureşti, de exemplu, să vorbească despre „normele statului de drept” şi rolul benefic al acestora. Primele efecte le vom simţi, probabil, odată cu campania electorală abia începută, în condiţiile în care noul „model american”, dar şi Brexitul au validat ca de succes strategiile bazate pe minciună, promisiuni fără acoperire, populism şi xenofobie, în locul dezbaterilor de idei pe proiecte concrete. Spre deosebire de România, însă, Statele Unite are un sistem instituţional care să prevină o serie de derapaje, inclusiv din partea preşedintelui, fie el şi Donald Trump. La noi, sistemul instituţional este departe de a fi perfect şi în nici un caz nu este unul incoruptibil, iar societatea civilă, deşi a început să se contureze, are încă o capacitate redusă de mobilizare.

Mâna dreaptă la Casa Albă

Cine este Mike Pence, vicepreşedintele american

Deşi în general a fost eclipsat în campania electorală de ieşirile spumoase ale lui Donald Trump, un rol important în viitoarea administraţie de la Casa Albă îl va juca Mike Pence, ales în funcţia de vicepreşedinte. Prezentat drept „un om bun” de Donald Trump, Pence este un republican prin excelenţă, reprezentant al aripii profund conservatoare şi a ocupat funcţii publice importante.

Mike Pence - "creştin, conservator, republican - în această ordine", cum se autocaracteriza - a fost până la alegerile din acest an guvernator al statului Indiana, dar a fost şi membru al Camerei Reprezentanţilor între 2001 şi 2013 şi preşedinte al conferinţei republicane între 2009 şi 2011.

În viitor, Pence ar putea fi „cureaua de transmisie” între Congres şi Partidul Republican şi Casa Albă, un rol deloc de neglijat, dar şi incomod, în condiţiile în care o bună parte a republicanilor au refuzat să-l sprijine pe Trump în campania electorală. Pe de altă parte, Donald Trump le-a adus republicanilor o victorie peste aşteptări în Congres şi prin urmare sunt de aşteptat o serie de tentative de reconciliere. Un alt rol pe care Mike Pence ar putea să-l joace ar fi pe partea de politică externă.

Preşedintele Obama i-a desemnat vicepreşedintelului Joe Biden atribuţii extinse în relaţiile internaţionale, rămâne însă de văzut dacă Donald Trump va păstra această formulă. Indiferent cum va fi, pe Mike Pence, prins între „tradiţionalismul” sistemului politic american şi stilul imprevizibil al lui Donald Trump, nu va avea o misiune uşoară. Cert este că, atunci când a fost cazul, Pence nu a ezitat să afişeze poziţii diferite de cele ale actualului preşedinte, atunci când acesta aluneca în subiecte care au contrariat opinia publică. De exemplu, când Trump s-a declarat un admirator al lui Putin şi al intervenţiilor Rusiei în Siria, Pence a avut o poziţie critică la adresa Moscovei.

Citit 7180 ori Ultima modificare Miercuri, 16 Noiembrie 2016 10:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.