Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” I-am văzut palmă în palmă/ şi mi-am zis frumos: ei sunt -ei, doar ei mai ştiu să meargă/ pur şi simplu pe rotund,ei mai ştiu să împletească,/ din singurătatea lor,loc de vis şi loc de joacă,/ loc de plâns şi loc de dor,de surâs, de somn, de taină,/ de sărut, de stat, de dusunde gândul veşniciei/ n-are jos, n-are nici sus!I-am văzut suflet în suflet/ şi le-am zis frumos: doar voimai puteţi ruga rotundul/ să s ...

Ce copilărie fabuloasă! Cu şapte ani de Acasă şi cu opt ani de la Şcoală! De la Şcoala Generală, că nu-i zicea Gimnaziu! Şi ce oameni vrednici! Şi ce oameni de cuvânt! Unul şi Unul, nu unul şi altul, cum acum! Oameni de la care ieşeai cu fărmătura-n barbă! Oameni care te primeau cu dulceaţă şi apă neîncepută! Oameni cu Biserica şi Respectul mână în mână! Şi bărbaţi, dar şi Femei! Arar vedeai câte unul mai pe lângă drum, mai certat cu legile Ţării şi cu le ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Deştepţilor!...începe!/...şi voi urlaţi în pântec!vi-i frică de afară?!/ nu vreţi necunoscut?!vă gâdilă căldura/ lichidului din cloacă?!vă sperie Neantul/ gol, crud, chior, surd şi mut?!Poftiţi la poezie!/.../ doar ceastă-alcătuiremai stă (cefalopodă)/ n-întâmpinarea voastrăşi încă vă mai poartă/ (ca pe-nsemnaţi) de mână,să vă rămână Steaua/ (măcar o zi) albastră!Poftiţi la po ...

Primul Capitol În care Timpul, personajul principal al Elegiei, se află la ananghie, se contractă şi-şi deplânge Soarta, îşi blestemă zilele şi nopţile, aşteaptă să-şi dea Duhul şi să dispară definitiv, cu tot cu Spaţiul fără de care nu se poate! În care dependenţii de Timp – credeţi că-i cunoaşteţi, dar nu-i ştiţi, ori îi ştiţi, dar nu-i cunoaşteţi – se uită la ceasuri! Acestea se micşorează, se micşorează...şi se pregătesc să-şi spună ultimul Tic ...

Îmi scrie Doamna mea de Unde/ s-aude Timpul scâncetând: mâine, începe Judecata.../ şi vine Doamna ta de Când e Lumea şi Pământul...vine/ în robă, vine-n pas uşor, nu se grăbeşte, ştie (sigur!)/ că sunt proscris şi (n)-am să mor! Poartă Cutia cu Păcate,/ priveşte sobru şi înalt, parcă-i Statuie de Tanagra,/ în drum spre malul Celălalt – vine spre Astăzi, unde-i locul/ Supliciului Nemuritor: un fel de Sfântă condamnare/ la Vis, la Pândă şi la Dor, la Niciodată ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ştii că primul sărut e o dare de seamă:ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?!fii atentă cum zvârle salcâmul din urmălacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi!Şi al doilea sărut e o dare de seamă:am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat!vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună,dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt!Şi al treilea ...

Ca mâine... vine Primăvara,/ ca mâine... musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigur că da!... Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!... Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!... Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chitu ...

(!) Bună ziua, Doamnă... ai uitat/ Rochia Visării mele-n Sat,/ Rochia cea Fără de Sfârşit:/ cea din care-n Iaduri ai fugit,/ cea pe care-o strig şi-o mai aud,/ Rochia cea fără de-nceput!// Bună ziua, Doamnă... am lăsat/ Zmeul necăjit şi demodat,/ şi-am venit să mă des/fac deştept/ şi viteaz şi şmecher... şi s-aştept/ mură-n gură, Mană de la Cer/ şi Iertare de la Doi/Pi/eR!// Bună ziua, Doamnă... te sfărâm/ dacă tai Nălţimea din Salcâm,/ din Salcâmul nostru-mb ...

Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi-n capătul de la-ncetare,/ şi-n capătul de la-nceput!A ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar,mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinaraprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva!Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud,şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi,şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-oric ...