(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme,
foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă
până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme
cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!)
(!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care
cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie -
merg, e Târziu.../ parcă am plumb la picioare,
însă nu-(ţi) Pot/ spune ce Ştiu eu (şi) ţie (!)
(!) dintr-un Pustiu,/ unde Nimic nu se-ngroapă,
iau ce-a rămas:/ numai un Susur de Apă,
numai un Vis/ - (care de-o Viaţă mă-nşeală
ca pe-un Candid) - / chip de Absenţă Mortală (!)
(!) tot mai întind/ Mâinile mele-nspre tine,
tot mai ascult/ Strigăte-n Van... şi Suspine -
vai, ce Frumos/ (nu) ne-a fost Dat să (mai) Fie:
numai tu-(mi) Poţi/ spune ce Ştii tu (şi) mie (!)
(!) într-un Târziu,/ dintr-un Pustiu fără Milă,
văd cum mă-ntorc/ parcă vrăjit de-o Sibilă,
vrut de-un Secret/ - nimenea însă nu-l ştie,
numai tu-l Ştii,/ de la FACEREA lumii, Marie (!)
