Te salut, bătrâne... te salut
în acest fel de capăt, în acest fel de început,
în acest fel de candoare, în acest fel de uimire,
pe acest fel de linie subţire,
şi ne/cunoscută, şi blestemată,
şi râsă, şi plânsă... şi singură-n câte mai sânt
din câte au fost bune şi rele, înainte şi înapoi,
pe secunda ceasta de pământ!
Te salut, bătrâne... te salut,
tocmai din mănăstirea gologanului ne/bă(t)ut,
tocmai din schitul zimbrului, tocmai de unde
am fugit încoace, printre secunde,
printre cărţi ne/scrise şi ne/citite,
şi ne-am găsit, şi (n)-am stat: eu şi tu, tu şi el...!
A fost frumos?! este frumos?!... (cine ştie (!?)
Te salut, bătrâne... în acest fel de fel!
