Moto: „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte!” (Nichita Stănescu)
Nu mă aşteptam să vină, dar a venit…
şi chiar a fost frumos…a fost minunat…!
Uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii,
sunt şi subiect, sunt şi predicat,
am deschidere şi dezlegare la toate,
am chiar şi infern personal,
am totul la unghia mică, am aere de mare,
lumea se uită şi-mi strigă bravo! şi halal!
Nu mă aşteptam să vină, dar a venit…
şi chiar mâna-n cap mi-a pus dumnezeu…!
Uite, acum îmi amintesc glasul poetului:
„vai de capul creierului meu!”…
ca şi cum n-am suferit cum trebuie,
şi trebuie să fiu până la moarte repetent,
să nu mai cred niciodată în ce strigă lumea
din paradisul său urât mirositor, aparent!
