Sigur că da...unde se uită zmeul
(rece, secat) cum ploile se frâng...
(să nu-ţi mai pară lutul prea departe)...
vin (mâine) să aduc nişte adânc!
Să fie-acolo...este bun adâncul
de pus pe rană...(nu se ştie când
şi cum se poate răsturna mişcarea)...
e cel mai sigur loc de pe pământ!
Să stai lângă adânc şi să nu-ţi pese
că ochi iscoditori (dinspre înalt)
(s)clipesc până la moarte, să se afle...
sunteţi ai lui, şi nu ai celuilalt!
Sigur că da...unde ajunge ploaia
şi zmeul bea, din ce în ce mai cald...
(să nu-ţi mai pară cerul prea departe)...
vin (mâine) să aduc nişte înalt!
Cică înaltul vindecă de toate,
iartă de loc, de timp şi de păcat...
să stai şi să te miri cum vine lumea
încet şi zice: zmeul a-nviat!
Şi nici să nu vă pese că adâncul
plânge în pumni (cu pumnii spre înalt)
şi strigă tocmai dincolo de vreme...
sunteţi ai mei, şi nu ai celuilalt!
