Ion Zimbru

Ion Zimbru

Toţi oamenii mă învaţă să îndur (se dedică domnului Petru Sandu, La mulţi ani!)

Marți, 15 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Toată lumea îmi spune la mulţi ani, ca şi cum toată lumea ştie că sunt foarte puţini... unora nu le răspund, altora le răspund şi îi admir fiindcă au plâns pe coroana de spini!   Zic unii: dă-te mai încolo! alţii: dă-te mai încoace!... ce oameni simpatici, toţi fără cusur!... unii îmi pun curent pe clanţă, alţii îmi pun poezii... îi admir pe toţi fiindcă toţi mă fac să îndur!   Dacă îndurare nu e, nimic nu e!...ar zice oarecare... îl cred şi mi-l fac priet ...

Lacrima miresei este mai scumpă decât a mirelui

Marți, 15 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre Atunci şi Acum. Adică, altfel spus, acest drum e lung. O lungime fără capete, o lungime fără de sfârşit. O lacrimă pentru drum este foarte bună în fiecare moment al aces ...

Şi se stinge cu mâna întinsă

Luni, 14 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da...sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da...sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i vecină cu nebunia. Da...foarte mulţi sunt aceşti pomanagii despre care lumea, aceeaşi lume, decretează, în zeflemea, că-s ...

Palimpsest (atac la hieroglife)

Luni, 14 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Aş zice (fără milă) dar n-am curaj să zic: mi-i milă (fără margini) de marele Nimic... stă trist, pe prispa casei ce se numeşte Cer şi numără vacarmul (s)clipirilor când pier în sensul Resemnării şi-al Facerii de bine, al găurilor Negre, lipsite de ruşine... şi-al găurilor Albe: lungi sfere emotive, fecunde-n Totdeauna, ascunse-n hieroglife!   Şi-ncearcă să priceapă ce/unde a greşit, pe lungul şi pe latul acestui Infinit, când a uitat Gunoiul cu minte pe pământ şi ...

Dincoace de ape (pentru doamna Dorina, straşnică cititoare de VL, La mulţi ani!)

Sâmbătă, 12 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ce lungă şi frumoasă aşteptare cu toamna-n suflet, lângă depărtare, cu ochii pe fereastră, până unde crezi că iubirea, poate, se ascunde şi te pândeşte, simplă şi flămândă, să vadă cum şi dacă stai la pândă şi să audă când o strigi aproape, măcar o noapte dincoace de ape!   Ce lungă şi frumoasă aşteptare cu sufletul în lux de lumânare, cu lumânarea-n suflet, flăcărată, aşa, să nu se stingă niciodată, să ardă, uite-aşa, cu tot cu moarte, cu tot cu d ...

Vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo!

Sâmbătă, 12 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Sau, dacă am avea un alt Mareşal deştept, numai bun de asasinat, ar urma să-mi amintesc: vă ordon, treceţi Nistrul! Sau, dacă am avea...!...Dar nu avem! Asta-i: nu avem! Şi, dacă nu avem, ce facem? Stăm aşa, cu aia-n ăla, cu alea-n alea, cu alea-n ăla? Nu, nu stăm! Nu stăm, şi pace! Da? Drept pentru care, zicem: vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo! De ce? Păi, aici ce mama zmeilor să mai f ...

Epitalam (către Ion Stratulat, La mulţi ani!)

Vineri, 11 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe... când te uitai la cerul negreşit la steauă, cum se naşte şi cum arde... şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată...şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!?...   Atunci, demult...la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tu ...

Realitatea românească şi sănătatea lui moş Mutelcă

Vineri, 11 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Am crezut că a dat colţul...şi nu m-a chemat şi pe mine la îngropare. Nu, nu a murit. Nu moare moş Ion Mutelcă, aşa, cu una, cu două, cu şapte, cu nouă, cu o mie şi una de boli pe trupul şi pe sufletul lui de consumator. Consumator serios de realitate românească, de nenorocire democrată şi de nesimţire capitalistă. Nu moare moş Mutelcă de dragul Patriei, de sanchi, de ciudă, de dragul ne/aleşilor ajunşi nişte penali şi nişte penibili, nişte cărnuri şi cărniţe care ...

Pâine şi sare (pentru doamna Mioara, cu tot respectul, La mulţi ani!)

Joi, 10 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai mult decât Prinţul din Levant... am să te caut şi am să sun şi am să te aştept şi am să te strig cum numai pe Valea Zimbrului te striga Zmeul să ascultaţi un greier elegant şi să-i daţi drept răsplată şi mulţumire să mănânce oleacă de rouă, cum numai viaţa ne dă moarte şi numai moartea ne dă viaţă cu mâinile amândouă!   Am să te caut şi am să sun şi am să te aştept mai tare şi mai mult decât ...

Ochii mirelui ascuns în sicriul de ieri

Joi, 10 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. Ş ...
Pagina 512 din 746