Ai luat cu tine tot ce-ţi trebuie? Nu ai uitat nimic la plecare? E bine să nu pleci înainte de o verificare amănunţită a celor trebuincioase la drum, pe drum! Uită-te foarte atent la tine, în tine! Nu te grăbi, iar apoi să te zgârii pe ochi că ai fost cu mintea nu ştiu unde, că ţi-a scăpat nu ştiu ce din vedere! Da, este bine să nu uiţi nimic, dar ştii, oare, ce-ţi trebuie? Ştii, oare, ce trebuie să nu uiţi? Eu pot să-ţi spun, da-i mai potrivit să înveţi singur, să ...

Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus?   Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat vreun gând? Ai uitat lumină la intrare-n sat?   Oare (la plecare) trebuie să sting tot ce luminează, tot ce-a fost frumos, tot ce încă-ndeamnă, tot ce roagă blând să nu uit biletul cel pentru întors?   Uite, vine trenu ...

Da. Păşesc peste margine. Sunt Dincolo. O văd pe mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata.  Mama se pregăteşte de culcare, îşi face semnul crucii, citeşte din "Crimă şi pedeapsă"...şi cade în somn. Şi doarme, şi doarme, şi doarme! şi tare repede se mai hodineşte mama! oare cum a învăţat să se ...

Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede!   Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue, nu sunt numai subiecte şi predicate, nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega, nu sunt altceva decât ce s-a numit mereu „fără de care nu se poate!” ...

Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt?   Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă nu-nvaţă nimeni (nimic) despre deschid?   Cică sunt clar. Dar cică-s (concomitent) naiv. Mă strânge nebulosul în menghine şi-n cleşti, se joacă ( ...

Gata. Nu mai este loc pentru amânare. Gata. Trebuie. Trebuie să trec Dincolo. Să calc peste margine. Că nici Marele Fix nu stă, nu se opreşte niciodată. Nici nu se gândeşte să şadă. Mi-a spus (într-un vis) că voi fi pus la stâlpul furiei şi al nemerniciei, dacă-l ratez. Mi-a spus foarte calm. Nu s-a repezit la mine, ca să nu mă sperie. Mi-a şoptit. Pe-un picior de plai mi-a şoptit. Pe-o gură de rai mi-a şoptit. Prin toate mioarele şi mioriţele moldave mi-a şoptit. Prin ...

Pogoară, curge, curge, suie/ de ieri în azi, de azi în ieri,curge întruna, toată viaţa,/ dar nu se varsă nicăieri,rămâne-n susul şi în josul/ cestui înalt, cestui adânc,rămâne candelă în care/ jertfele ochilor se strângdrept hrană a luminii date/ la tuturor, la nimănui,pentru întoarcere pe calea,/ pe drumul, pe răbdarea lui!Pogoară, suie, iar coboară,/ iar suie, iar, şi iar... şi iarsuie/pogoară în icoană/ ochi straşnici, pururi cu amnar,aşa, să ne vedem cărarea ...

Da, e minunat să vezi pe cineva cum alune/cade peste marginea satului, peste o margine, oricare ar fi ea! Să alune/cazi dincolo, fără scandal, fără alai, fără nici o rezervă, cu toată încrederea, cu toată bucuria! Şi să nu auzi decât clopotul! Şi să nu auzi decât clopotarul printre dangăte de chemare acasă, printre absurd şi normal, printre real şi imaginar, printre abstract şi concret: „Ţăranul n-are timp s-asculte bătaia orelor exacte. Puţinele-s aşa de multe... � ...

Da, gata, e fix. Trebuie să plec. Plec. La poartă, întorc privirea peste umăr şi nu văd nici o nepăsare. Numai păsare peste tot. Păsare de pasăre, nu de om. Păsare de Zmeu. Păsare de Ileană. Şi de Zgripţuroaică. Şi de Făt-frumos. Fiindcă ceştia şi cestea nu-s oameni. Ce bine că nu-s oameni! Dacă ar fi fost, numai nepăsare-ar fi fost. Nu?... Sigur că da!... Cât ai zice cărare, e gata drumul prin sat. Satul cu un singur drum. Satul cu trei fântâni. Una la vale, una la ...

Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/           sirenele muriseră la prova./           Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/           visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)   în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană visul prinţului levant în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare în moldova explod ...