Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadă la tine-n grădină, la mine-n ogradă, fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul: a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsul   fiinţei din centrul seminţelor care sunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioare şi suflete vii...dar şi suflete moarte când nici nu mai zice şi nici nu mai arde,   când vine stăpânul cel mare cu dricul şi-o strânge şi-o suie şi-i cară nimicul şi-i strigă prohodul (naiv şi-ntr-o dungă) şi toţi muritorii ...

Şi spui că trece!...dar nu trece!...şi crezi că trece înapoi! ucide fără ezitare, nu poartă puşcă, nici cuţit, nu ţine post, nu ţine minte, nu are marţi, nu are joi, n-are mănuşi, nu are milă...e-un rău, e-un criminal plătit! (dacă încerci să-i fugi din cale, e vai de visul tău...oricum, şi-oricând te află orişiunde, şi-i tot „adio, ergo sum”!)   Nu se aude, nu se vede, nu plânge şi nu-i trist la mort, nu chiuie şi nici nu râde la naştere, nu crede-n sfinţi ...

Desigur, onoraţi cititori de rubrică fixă şi de fineţuri paradigmatice, realizaţi de unde vine parafraza din titlu. Şi, iarăşi desigur, ştiţi foarte bine ce sugerează şi cum „sună” scornitura cu nume aproape identic a munteanului Petre Ispirescu. Şi, tot la fel, vă daţi sama de imposibilitatea şi de inutilitatea naraţiunii, dar şi de farmecul remarcabil al scriselor prozatorului şi tipografului contemporan lui Mihai Eminescu. Dar nu despre asta-i vorba (astăzi) în aces ...

E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu: lumânările ard ca nişte regine de ceară! E linişte la statuia lui Mihai Eminescu: luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu: unul mai tânăr se străduieşte să crească! E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu: aud lăcrămare de metaforă dumnezeiască! E linişte în pădurea lui Mihai Eminescu: lacul se frământă sub nuferi şi vrea să plece! E linişte în adâncimea lui Mihai Eminescu: l ...

Întoarce-te! Nu vezi că nu ai Încotro? Nu vezi că întoarcerea-i primul şi ultimul şi singurul Încotro? Te rog să mă crezi, ai să regreţi dacă nu vrei, dacă nu vrei să înveţi să te întorci! Sunt sigur! De ce sunt sigur şi de ce-ţi spun că ai să regreţi amarnic? Deoarece nici eu nu am ascultat Vocea aceasta! Şi eu am făcut-o pe deşteptul! Şi eu am considerat că pot cuceri tot ce însemnează Bastilie, Everest, Capitoliu, Ninive! Şi eu m-am tare hărnicit şi m-am tare ...

Mă întrebi despre viaţă şi crezi că ştiu ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre dumnezeu şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre fericire şi crezi că sunt fericit, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre iubire şi crezi că sunt iubit, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre respect şi crezi că sunt respectat, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre tot şi crezi că ştiu tot ...

Turturica mea nu dă nici un semn de viaţă. Nici Filomela. Cu nădejdea lor, nu mai ajung (în viaţa asta) faţă în faţă cu primarul. Cred că numai ele stau toată ziulica în audienţă şi-n vedere şi-n revelaţie cu marele gospodar. Oare nu se mai satură de atâtea rezolvări, de atâtea convingeri, de atâtea satisfacţii materiale şi spirituale pa malul stâng al bătrânului fluviu? Ce lacome-s femeile acestea! Şi doar m-am comportat corespunzător cu nopţile şi cu zilele lor ...

Cu ibovnica Filomela nu am rezolvat nimic în sensul rugăminţii mele de a-mi facilita o pătrundere mai rapidă la şeful primăriei. Nu ştiu de ce n-a vrut să mă ajute, pentru că nici măcar n-a catadicsit să-mi dea o „sârmă” şi să-mi explice cum şi de ce. Cred că şi-a găsit un altul. Sau cred că nu face nici un ort în faţa alesului, mai ales că, spun gurile rele, e numai clanţa de ea. Nu-i nimic, o iau de la capăt, adică apelez la altă amantă din aceeaşi instituţi ...

Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă, o aşteptam cu lauri şi cu poezie... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa norocului aducea cornul cu flori şi spunea că ne arată cum (nu) există înt ...

M-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit, şi-a spus la toţi că sunt urât, şi că sunt crud, că sunt naiv şi gol ca ochiul unui schit, şi nu-s în stare pentru primul ei sărut! Îmi pare rău... nu trebuia să mă comport ca un secret ce n-are vreme pentru ea... sunt mai închis decât e ochiul unui mort... şi ştiu că risc să nu mai vină-n calea mea! Ce crinolină, ce mâini lungi... şi ce cuvânt din glasul ei trimis la mine să mă ia şi să mă-ntrebe dacă eu "sînt cel ...