Dacă peste localităţi şi judeţe intervin şi regiunile, să te ţii atunci birocraţie. Ca niciunde, în România, orice simplificare va duce la complicaţii.
Când s-au schimbat buletinele în cărţi de identitate şi carnetele de conducere în permise, un vecin a ajuns să stea pe strada Traian Vuia în carte şi pe Vuia Traian în permis. În Bucureşti, oare stă cineva pe Cel Mare Ştefan? Oricum, vecinul e norocos, părinţii lui din acelaşi apartament stau în actualele acte de identitate pe Nucului, străduţa din spatele blocului...
Amenda pentru neprezentarea la recrutarea în armată, am compensat-o peste câţiva ani cu nişte restituiri de la impozitul pe venitul global. După ce au trecut rolurile financiare de la fiscul judeţean la cel municipal, ani la rând i-au tot imputat amenda deja plătită tatălui meu, care are acelaşi prenume. Evident, are alt cod numeric personal, nici pe departe o vârstă apropiată de a mea sau de a recrutării (!), dar aveam la aceeaşi adresă.
La patru ani de la schimbarea adresei din actul de identitate, finanţele judeţene mi-au eliberat dovada plăţii taxei pentru pescuit tot pe vechea adresă. La ei, nu figuram cu apartamentul propriu şi adresa nouă.
Dar astea sunt greşelile... umane, neintenţionate.
Dar ce te faci când primăria scoate din evidenţele proprii străzi cu lungimi duble celor reale? Le dă spre asfaltare pe sume greşit "umflate" şi le achită tot "din birou". Iar strada, culmea!, rămâne drum de ţară pe jumătate, dar în realitate! Cum e cazul străzii Clăbucet.
Ţine-vă bine! Dacă sfârşitul lumii n-a venit, al răbdării sigur o să vă vină când veţi simţi pe pielea voastră ce poate face birocraţia din regionalizare...
Raionul Zoster
