Uite-aşa să mă primească/ Nenea Guru: sunt Haihui, sunt Zadarnic, sunt Degeaba,/ sun vasalul Nimănui, sunt un Zero, sunt un Fante,/ sunt un Crai fără Cusur, sunt un Don Juan aiurea,/ rodul unui Nevărmur, o Sămânţă care face/ poame „am” şi poame „n-am”, un butuc de De-Viţă-Vie/ cum a fost Omar Khayyam, cum a fost şi Milarepa/ – puri şi simpli mari sub frunţi, care-au pus Dealuri pe Vale/ şi au pus Valea pe Munţi, nişte Oameni – o, ce Oameni!/ – care s-au retras ...

Desigur, preoţii au fost totdeauna ţinte perfecte pentru atei, pentru eretici, pentru răi, pentru ipocriţi, pentru ingraţi, pentru cei negri în cerul gurii şi cu sufletul pestriţ. Cum se zice, nu-i nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu aud tot felul de târtani români, ţigani şi de alte naţionalităţi înjurând Trinitatea, Maica Domnului, blestemând în stânga şi-n dreapta. Adică, mai mult zis, legându-se de preoţi în toate felurile şi chipurile posibile. Însă, de-a lu ...

Îl salut pe Nenea Guru,/ îl salut şi îl admir: el m-a pus în legătură/ cu Ainştain şi cu Şecspir, el mi-a spus cum se păşeşte/ pe cărarea Doi Pi Er, cum e si(n)gură distanţa/ de la Terra pân-la Cer, cât de tare este plasma,/ câte de mare-i cel Mărunt, cât de mic este cel Mare.../ şi cum „eu sunt cel ce sunt” şi cum „cel ce este – astăzi,/ mâine – „m-a trimis la voi” să iau Grâul din neghină/ şi Curatul din gunoi, să-l cetesc pe Maharişi,/ Dante, Brunt ...

Se uită. Se uită. Nu zice nimic. Îi curg nişte lacrimi. Şi-ngheaţă. Se sparg. Îi dau nişte pâine. Mănâncă frumos. E trist şi pustiu şi zăpadă în parc. Se ia după mine. Se uită. Mă uit. Şi parcă îmi spune să merg mai încet. Eu merg mai încolo! - îi spun şi-l salut. Şi el se opreşte. Încep să regret. Regret. Mă opresc. Mă întorc. Şi mă uit. Se uită şi plânge. Nu zice nimic. E trist şi pustiu şi zăpadă în parc. Îmi dă nişte lacrimi. Îi dau un covr ...

Da, terminăm şcoala. Eu o termin cu doi ani mai înainte decât Mitică. El o termină cu doi ani mai târziu decât mine. Şi plângem. Zău! Eu plâng pe coclaurile Zimbrului... [(un Macondo (ne)omologat)]... el varsă lacrimi pe meleaguri bursucănene, unde Şcoala învăţătorului/ directorului Ion Victor Răşcanu a plămădit, a frământat, a modelat şi a copt o droaie de ingineri, medici, muncitori profesionişti, preoţi... dar şi mulţi dintre cei care ştiu să se mire, să admir ...

Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă întreabă de ce nu ai spus nimic şi de ce ai plecat! Bună seara, doamnă - fluturele albastru zboară în zigzag şi-şi caută hodină exact în locul pe care-l ştii şi unde l-ai ru ...

Da, clădirea Şcolii Generale e gata. Se apropie 15 Septembrie, când prima promoţie cu opt ani vine să participe la inaugurare, dar şi la un alt fel de Început pe bănci. Vin şi părinţii. Vin şi bunicii. Vin şi autorităţile locale şi judeţene. Vine şi Vasile Balşoi, preşedinte al Sfatului Popular, omul care a convins ierarhia administrativă că în Bursucani trebuie construită ceastă Şcoală. Desigur, vine şi directorul Şcolii, învăţătorul Ion Răşcanu. Pentru cel ma ...

Iată câteva secvenţe dintre amintirile pregătitoare a ceea ce avea să fie mai târziu, adică tocmai acum! Iată câteva întâmplări fabuloase, câteva dintre pe/trecerile noastre, ale lui Mitică Luca şi ale mele, prin văzduhul şi prin pământurile purificatoare, tămăduitoare de suflete şi trupuri, dar şi înălţătoare de unde, până unde, încotro! Iată triumful Frumuseţii asupra Urâtului, victoria Respectului şi a Blândeţii, biruinţa Şoaptei şi a Şcolii! Iată ce f ...

(!) vezi Raza ceasta? eu sunt Cercul ei, predecesor al ARIEI CELESTE, unde Concretul mişună Abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce Mirare tristă când văd şi-aud - JUR pe tot lungul meu!!! - că-n Univers... dincoace NU EXISTĂ (!) (!) vezi Cercul cesta? tu eşti Raza lui, predecesoarea Lucrurilor toate, care se ştiu şi care nu se ştiu ALCĂTUITE-NTRU ETERNITATE (!) (!) o Rază şi un Cerc - oare-i destul pentru Ne/Cunoscu ...

Sâmbătă, cam pe la ora şapte, când comandantul bisericii, parasimpaticul Ion Emil Batog, deschide poarta şi uşa şi calea, mă găseşte în pod, exact deasupra intrândului în naos, cam la trei metri deasupra locului pe care creştinii îşi aştern fruntea să (se) roage, să (se) mărturisească, să-şi ceară iertare, să se încălzească la straşnicele şi miluitoarele raze ale nimburilor de pe pereţi, ale sfinţilor pictaţi şi responsabili de tot ce se (mai) poate pe/trece î ...