Porneşte Judecata!...El – Jur al Ne/Fiinţei, şi Pată a Luminii, şi Chior, şi Surd, şi Mut – dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd Viaţă lungă-n Iaduri şi Moarte-n Rai aud!)   Sinus pătrat de Zero-i un Cosinus de Toate?! – departe-s de Plecare, s-aproape sub Călcâi, vreau Dreapta plecăciune a Turnului din Pisa şi-nţelepciunea Strâmbă a Şarpelui Dintâi!   Cum să refuz Păcatul când Chire Chiraline îmi umblă-(n toiul nopţii) la Vis şi la Zăvor ...

Se poate zice că s-a scris mult şi bine/rău despre foame/foamete. Se poate zice că-i adevărată această afirmaţie. Se poate constata pe viu (şi pe mort) cât de impresionantă-i foamea în desfăşurare, cât de nesimţit şi indiferent e spectrul foametei, cât de fără orizont sunt cei săraci cu duh şi cei săraci fără duh...sau că orizontul acestora se reduce la un (singur) punct, acesta constituind punctul (lor) de vedere. Ion Creangă a păţit şi a scris: ruşinea ocoleşte, ...

Nu mă grăbesc, nu am Nimica de ajuns, sunt Lămurit fără-ntrebare şi răspuns: nu e nimic mai înalt/ şi-adânc şi grav, rece şi cald decât să ştiu Nimic în Plus, Nimic în Plus!   Nu mă grăbesc nici o Clipită, nici un Pas, nici înapoi, nici înainte – am rămas şi-o să rămân în urma mea,/ nu vreau s-ajung altă ceva: nu are Rost, nu are Farmec, n-are Haz!   Sunt Singular şi Captivat într-un Cuvânt, nu-s căutat, nu jinduiesc, nu stau la rând – sunt numai eu în ju ...

Autobuzul 9. Ora 9 ş-oleacă. Luni. Călători puţini. Muzică tare. Aşa vrea domnul/stimabilul de la volan. Monica Europei FM râde cu satisfacţie de gravidă-n luna a cincisprezecea. Râde aşa de tare, încât se dezlipesc şi cad de pe geamuri afişele cu mâncători de seminţe şi intelectuali de stadion. În autobuz, doi intelectuali studenţi mănâncă seminţe. Ce, numai aceia de pe geamuri? Mănâncă şi vorbesc tare, însă nu reuşesc s-o acopere pe aia de la radio. O femeie di ...

(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii – / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?)   (!) bat cer şi pământ – oare cine deschide/ când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide?/ când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul/ şi visului meu îi pro/pun prea(des)frâul?/ de ce să conjug „a muri” ş ...

Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici, pe la colţuri, prin diverse imagini/tipărituri de propagandă religioasă! Nu? Sigur că da! Aşadar, cât durează viaţa? Păi, cred că ştie oricine are habar ce înseamnă fe ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie: la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştie că sunt umplut pân-la refuz/ cu milă şi candoare, că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare, că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă, care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă, care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă... şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ Statuia de Zăpadă!   Absenţă dragă, dacă poţi,/ să fii şi tu prezentă la trei ...

Ieri, fix la fără un sfert, mi-am adus aminte că am început să uit. Şi tot amintindu-mi, am luat o hotărâre istorică: să circul pe jos şi pe sus, prin toată citadela, să văd ce-mi aduc aminte că uit. Aşadar, merg spre sud, pe Domnească...şi mă uit. Sigur că da!...Aici e cofetăria Macul Roşu, aici nu-i magazinul Modern, aici nu-i panarama/cazemata din parcul Mihai Eminescu, aici e magazinul Universal, aici e Librăria Centrală, aici este, aici nu este!...Uite, aceasta-i fem ...

Eu – când gândesc la Mama – îmi aşez pe Suflet cea mai lungă Liniştire, cum cântul Ciocârliei în amiez mângâie Grâul cu desăvârşire şi-i miră Macii până înfloresc drept Paznici ai Cuibarelor de unde aud cum se întâmplă sub Ceresc viaţa şi moartea Primelor secunde!   Eu – când gândesc la Tata – îmi aduc aminte cea mai limpede-ntâmplare: mergeam – odinioară – după Plug şi azvârleam seminţe-n Brazda care – sub Ochii lui Albaştri – se făcea un fel ...

Da... pe burtă, cu spatele-n jos. Cu toate că, se ştie, în ghearele/controlul  acestei dimensiuni nu există sus şi jos, stânga şi dreapta, înainte şi înapoi, încolo şi încoace, aşa şi invers! Însă, cel puţin, asta-i "impresia" la primul contact cu i/realitatea: că cineva-l împinge de jos, ori cineva trage de sus, ori cineva pus pe şotii îl determină să creadă (să fie sigur?) că adevăratul e cel care s-a înălţat, că falsul a rămas pe canapeaua şleampătă, cu c ...