Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte o străină/ îmi pare mai frumoasă decât un câmp cu flori,/ şi nu sânt fericit, însă îmi spun în gând:/ trăiască poezia şi marii visători! ...

Moto: "Pe mormântul verii, toamna plânge cu lacrimi de mamă"                                                               (Vasile Sevastre Ghican) Doda mea, măcar la noapte să te-mbraci î ...

Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea sălbatică şi rece!"... Pauză. Nu de publicitate, ci de constatare. Nici un efect scontat. Nici o reacţie imediată. Doar tăcere. N-aud nici o mişca ...

Moto: "Ca să scrii o carte despre durere              nu e neapărat nevoie să te apuci de urlat"                                       (Vasile Sevastre Ghican)   Oricât ar fi de lungă sau scurtă ceastă Cale, oricât ar fi de strâmbă ori dreaptă, nu socot să-i tulbur ne/dreptatea, să-i umblu prin metehne... io-s cel ce cată Cheia, nu-s domnul Supra/Tot!   Nu-i scad Eternitatea, nu-i cresc Vremelnicia, nu ştiu dacă-i Minciună, nu Š...

Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i nimic, aprindem o lampă, ori un opaiţ, ori citesc la lumina ochilor ei...Dar nici nu-i nevoie de lumină, fiindcă eu iau din memorie toate poeziile...Sper să nu mă încurc prin hăţişurile recitării, sper să nu mă f ...

Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la noapte. Părinţii ei sunt acasă, însă, din câte am aflat, nu se bagă în sentimentele fetei şi nu se amestecă în moaştele altora. Ale mele, adică. Cică fata-i în vorbă numai cu mine, vrea să ple ...

Moto: "Durerea care vine de la o femeie este dumnezeiască:             merită trăită!"                                                       (Vasile Sevastre Ghican)   Fără cusur ţi-am spus: acuzativo,/ ai grijă, sunt un caz nominativ... cic-am oprit curentul Oya Şhivo, aşa, să mă iubeşti, să ai motiv!   Şi am strigat aşa: hei, domnişoaro, eu sunt mai tare, sunt mai bun ca ei... ei n-au habar că o peniţă Flar ...

Moto: "Oare cine mai poate plimba o femeie prin codru,              numai de dragul poeziei?"                                                     (Vasile Sevastre Ghican)   Bună dimineaţa, doamna mea de Luni... iar începe!...oare ce începe, Doamnă? cât o fi de-adâncă traista cu minuni? oare ştiu ce este? oare ştiu ce-nseamnă? oare vii să cauţi, oare vii să-mi spui cine bate vântul şi-mi sfărâmă poarta? cine-mi zg ...

Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta, acolo, şi am fugit ca prostul, în loc să-i rezolv cererea/porunca iubitei?...Sigur că da! Mă şterg la ochi, mă uit mai atent...şi înlemnesc: hainele pregătite pentru întâlnire nu mai sunt în aşa, cum le-am aş ...

Moto: "Cel care greşeşte printre deştepţi, este inteligent"                                                  (Vasile Sevastre Ghican)   Ce care car în carul meu,/ multe şi pline cu Mereu!?... ce car în carele pe care/ le car în carul meu cel mare nu-i dat oricui şi la oricine.../ e dat doar celui care Cine de Taină întru jertfă-şi face,/ să-ţi fie şi să-i fie pace n-adânc de suflet şi de trup.../ (cine îmi cere să-ntrerup căr ...