Domnişoara O-i o Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori!... Ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă... şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori! Cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare!... Ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă ...

Pe Maria de la Alimentară am cunoscut-o într-o hală cu găini din Şiviţa, tocmai când traiectul nostru digestiv nu era păcălit cu pulpe avicole americane rămase de pe vremea navigatorului cel Columb. Iastă gingaşă Marie negocia cu bossul ouătoarelor făcătoare de carne şi pene un contract convenabil de aprovizionare a prăvăliei sale cu produse galinacee. Mă aflam în mijlocul cârâitoarelor fiindcă intenţionam să documentez şi să scriu un reportaj lămuritor al dilemei cu ...

Moto: "mi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tatei/ el bate coasa pe o şină de cale ferată/ şi se pregăteşte să moară de dor/ prietenii mei miros a glorie înainte de moarte/ iar tu/ splendoareo/ scrii pe linia orizontului exerciţii de zbor!// iată/ luna se pregăteşte să răsară în jurul altui pământ/ mama adună rufele aprinse de amurg/ viaţa osteneşte singură până unde/ până când ziua în care mi-am vândut cărţile/ seamănă cu statuia tatei dezvelită pe ...

Bate vântul frunzele pe vale... unde mai găsesc iubirii tale loc de legănare, loc de joacă, să întindă mâinile, să tacă?... Îmi aduc aminte... se aude cum făceam (din clisă) paparude, cum ploua şi ne strigau afară flori de câmp şi lemne de vioară! Aşteptam până răsare luna, ne dădeam de-a dura totdeauna... răsărea din ochii tăi de fată - bată-te norocul, să te bată! Greierii cântau la drumul mare, hoţii le furau din buzunare... (cântecul de greier nu se teme, ...

De-a lungul scurtei sau prea lungii mele vieţi, aşa, pentru ca să nu mi se pară că (nu) fac nimic, am fumat trei apartamente cu câte trei camere fiecare, în buricul târgului, nu oriunde! Dacă traduc în ouă de găină contravaloarea cestor locuinţe fumate, nici măcar Acceleratorul de Particule de la Geneva n-ar putea a/mesteca în gigantica Omletă rezultată prin punerea în aplicare imediată a Contractului cu Marile Guverne ale Foamei şi Carităţii Mondiale! Am „inspirat” fu ...

Vin să-ţi aduc trei flori şi două madrigale,şi-un strop de apă, şi-o dulceaţă, şi-un sărut...vin tulburat, vin fără milă, fără teamăcând câinii, sfinţii şi păgânii dorm de mult!Mă dichisesc până la os, până la sânge,până la zero fără cinci mă dichisesc...la zero fix vine caleaşca din poveste,să mă aducă-n paradisul pământesc!Cam pe la zero şi un sfert ajung la tine,cu trup şi suflet gata-gata pentru bal, 'bat şi deschizi ca un răspuns la întrebare...� ...

Dragă Marie, iartă-mă că sunt întârziat în răspuns la epistolia ta copleşitoare şi importantă ca tine! N-am putut pentru ca să-ţi scriu fiindcă multe şi pârdalnice motive obiective au stat în calea intenţiilor mele romantice, pardosite cu doruri şi lacrimi devastatoare: ba n-am avut peniţă la condei, ba mi s-a rupt condeiul când mi-am târguit peniţă, ba o mâţă neagră mi-a vărsat călimara cu cerneală pe masa de sub gutui, unde stau şi gândesc la tine şi aştept ...

Pe Maria de la Şcoală am cunoscut-o la Biblioteca din Comună. Era o fetişcană mândruleană aproape mică de statură...şi nu ajungea la raftul dorit. M-am aşezat cum răzeşul lui Ştefan ce Mare, s-a suit şi a luat „Doina” lui Mihai Eminescu, interzisă în epocă. Mi-a mulţumit frumos şi zâmbăreaţă. Şi a plecat. Am plecat împreună, adică. Eu îmi luasem „Fefeleaga” lui Ion Agârbiceanu. Şi am mers. Şi am mers. Şi am mers. Drum lung. Şi glod mult. Şi moale. Purta ...

Hai să dăm mână cu mână...(nu aşa se cere?)... şi să ne jucăm călare pe lepidoptere! Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivă mie, ţie, lui...sărmanii morţi fără colivă! Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea trează şi să îmblânzim ciomagul prostului de vază! Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace, să se roage pentru Cine...sau să nu se roage! Hai să dăm apă la moară...(ştii tu care moară?)... moara cea cu piatră scumpă din odinioară! Hai să p ...

Din când în când, răbdările lui Unu încep să fiarbă, ţipă, dau în foc... şi toate întâmplările Luminii (de sus, de jos, de mod, de timp, de loc) se-mbrăţişează laic, se destramă cu sfânt preludiu, hohotesc înalt, ca un postludiu al ne/mărginirii în dulce şi amar, rece şi cald, prin tot ce mai înseamnă Tot din toate: singurătate-n singularitate!   Ce hal de Unu (?!)...(poţi să zici aiurea, mirându-te-ntrebându-te-ntr-un fel psiho/frenetic, tragicomic, tandru)... ...