Din colecția „Cele mai simple poezii găsite în așteptare”
Nu visez, nu mă joc – poţi s-ajungi şi să vezi –
este ea, în sfârşit – n-am crezut că mai vine –
uite-o, umblă pe deal şi tot cată încoace:
cu părere de rău?! cu părere de bine!?
Stai şi tu? stai şi tu, frate fluture? stai?
stai şi tu, vreau să fim amândoi când această
doamnă fără cusur va să fie la poartă
şi-o să vadă cum stăm pregătiţi la fereastră!
Va s-ajungă aici cu părere de rău? –
recunosc: n-o cunosc, dar nu cred că-i în stare
unii spun că-i aşa şi pe dincolo – cine
s-a lăsat dus şi-ntors cu/din ceastă splendoare?
Cu părere de bine? nici asta nu cred! –
vom trăi şi-om vedea! – gata, vine c-o floare,
hai să batem din timp, hai să batem din aripi:
uite cât de frumos intră în fiecare!
Uite cât de frumos lăcrămează! – şi-ncet,
foarte-ncet...ne vedem la-nceput: nu mai este
nici doamna, nici temerea că vine/nu vine,
nici gândul c-am fost şi SUNTEM o POVESTE!