Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Și vezi cum viorile intră-n copaci,/ şi puii în ouă, şi ouăle-n cloacă,
şi mărul în floare, şi leacul în vraci,/ strigarea-n tăcere şi şade în pleacă!
Şi vezi cum s-aude atunci, înapoi,/ sosirea în gară a trenului care
aduce veniri cu mulţime de doi/ supra doi când apune mănâncă răsare!
Şi-auzi cum se vede acum înainte/ de-a fi mai încolo ajunsă, ajuns
târziu mai devreme decât cele sfinte/ închise afară, deschise-n pătruns!
Şi vezi şi auzi şi te-ntoarce acasă,/ chiar dacă acasa-i rămasă atunci,
când trupul şi sufletul tău în mireasă/ intrase o clipă cu aripe lungi!
Hai, vino o dată să iei niciodată/ din zborul oprit al acelui acum,
şi du-te în gara cu lampă-afumată/ când trenul descarcă desene de fum!
Hai, intră în rochie până deseară,/ şi stai până mâine, şi stai până când
lăuntrul nuntirii ascunde afară/ eternul niciunde, eternul nicicând!
