Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plecunde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să vădpasul tău genuin în/spre marginea mea,în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,cu icoană de lemn şi lumină de stea!Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult...nu se vede nimic... nu s-aude nimic...poate-s orb, poate-s surd... poate nu m-ai uit ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă, ultima ta epistolie m-a găsit la umbra nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai face umbră! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi ele, s� ...

Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă,se-mpiedică, tace!... o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă:mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunicaspunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi fricade cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcateşi şterge greşeli şi (mi)-arată/ să-nvăţ cum să... Fiu cumsecadeşi cum să nu las niciodată/ amarul şi dorul de ducăsă-mi intre în inimă!... iat-o,/ se zbate-ntr-un timp ce-o hurducăşi ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...

De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!Oricum... (oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

!ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucatefluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngânăpe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaieşi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii udeşi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănasemi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zaretârla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelateziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se sfâr� ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşază, nolens-volens, sub semn ...

Acolo, departe, cu ochii la cer,cu visul pe deal şi cu gândul pe vale,aud şi acum aşteptarea bătândla porţi ferecate (cu mari balamale)păzite mai straşnic decât un castelîn care s-ascunde regina şi fierbeotrăvuri, să-mi dea (când ajung, dac-ajung)cuvintelor mele murdare şi sterpe,drept leac şi drept vrajă, apoi să mă ia(în ghearele sale) şi slugă, şi rege,fiindcă doar ea are (pururi... amin)o aripă caldă şi-o aripă rece!Acolo, departe, mă strigă (mereu)să merg mai ...

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar şi eu am mai fost fiindcă sunt!// Hai, nu mai sta pe gânduri, trebuie să vii cât mai repede într-această Livadă! Uite, chiar acuma se sfărâmă Luna şi chiar acuma începe să cadă!/ Chiar acuma începe căderea Cerului pe mine! ...