Trăim în secolul vitezei şi comunicăm în viteză. Acronime ca LOL, OMG şi FYI sunt foarte des folosite pe internet. Potrivit pcmag.com, OMG a fost folosit pentru prima dată în 1917, FYI în 1941, iar LOL, folosit cu sensul de "little old lady" (micuța doamnă bătrână), în 1960.
LOL înseamnă "laughing out loud", folosit pentru a exprima hohote de râs. OMG este prescurtarea de la "Oh my God" (O, Doamne), iar FYI înseamnă "For Your Information" sau "For Your Interest" (Pentru informarea ta, pentru interesul tău).
Aceste abrevieri sunt atât de populare încât, în luna martie a anului trecut, au fost recunoscute oficial de lingviştii englezi şi incluse în celebrul dicţionar Oxford, după mai bine de 20 de ani de când tot circulă pe internet. Au fost definite astfel încât şi necunoscătorii mediului online să ştie ce mesaje le transmit cunoscuţii pe internet. Lingviştii englezi au considerat că frecvenţa utilizării acronimelor este un criteriu suficient de puternic pentru ca ele să fie introduse în dicționar. Acum, şi cei care nu utilizează des limbajul virtual pot afla ce mesaje se ascund în spatele prescurtărilor folosite în special de tineri.
Lingviştii români spun însă că aceste acronime nu au ce căuta în dicţionarele noastre. Avem şi noi, însă, în limba română, astfel de abrevieri. "VIP" - persoană foarte importantă, este unul dintre ele. Şi-a găsit loc în paginile ultimei ediţii a DEX-ului şi tot frecvenţa utilizării a fost motivul care i-a determinat pe reprezentanţii Academiei Române să îl includă în dicţionar.
Unul dintre cele mai des folosite acronime la nivel mondial este arhicunoscutul OK. Poate fi auzit în orice conversaţie, înlocuind tot mai des adverbul românesc "bine". Toată lumea îl foloseşte, astfel că el apare pe parcursul dialogurilor aproape ca un lait-motiv menit să acoperă bâlbâielile şi enervantele "ă"-uri care suplinesc lipsa de dicţie a interlocutorilor. Îl folosesc puştii de grădiniţă pentru a-şi confirma prezenţa la joacă după somnul de după-amiază, îl folosesc adulţii pentru a-şi da acordul în legătură cu o anumită problemă, îl folosesc şi bătrânii la jocurile de table sau cărţi, prin parcuri. Ce mai? OK este în top.
Prea puţini ştiu însă care este provenienţa acestei expresii. Primii emigranţi din Lumea nouă au întîlnit-o la câteva triburi de amerindieni, care foloseau, pentru afirmativ, cuvântul "okeh". Cea mai interesantă ipoteză este cea potrivit căreia celebrul OK provine de la iniţialele lui Otto Kraus. Acesta a lucrat la fabrica de automobile a lui Henry Ford, pe post de controlor tehnic de calitate. Orice maşină care ieşea de pe banda de montaj era considerată bună, doar dacă Otto Kraus îşi ştanţa iniţialele undeva pe caroseria ei, adică dacă îşi dădea OK-ul. O altă sursă spune că "OK" a apărut în Războiul de Secesiune din America. În timpului acestui război între Nordul și Sudul Americii, existau niște tăblițe/aviziere unde erau trecuți toți morții căzuți pe câmpul de luptă. Notificările inițiale erau de genul "200 kills" (200 de morți) sau "300 kills" și apăreau zilnic. În zilele în care nu se înregistra niciun deces se trecea pe tăbliță "O kills", pentru ca mai apoi să se scurteze și să ajungă doar "OK". Se mai spune că acronimul "OK" ar veni de la "oll korrect" (scriere comică de la "all correct"), folosit de către umoriștii secolului al XIX-lea atunci când se referau la cuvintele stâlcite pronuntațe de politicieni.
