În limba engleză, verbul "to focus" este folosit mai ales în domeniile tehnice. În limbajul de zi cu zi, vorbitorii de limbă engleză folosesc verbul "to focus on", care acoperă o plajă foarte mare de situații. În limba română, putem lesne traduce "to focus on" prin "a se concentra pe ceva". În ciuda variantei acceptate și cât se poate de simple, în ultimii ani tot mai mulți vorbitori au început să folosească termenul adaptat direct din engleză, de unde a rezultat "a (se) focusa pe". Această expresie este însă total greșită, deoarece în limba română verbul "a (se) focusa" nu există. În schimb, poate fi folosit cu încredere verbul reflexiv "a (se) concentra".
"A (se) focusa", o adaptare greşită
"Dacă te focusezi pe pasiunile tale, vei reuși în viață" sau "S-a focusat asupra problemei care îi dădea bătăi de cap până a ajuns la o rezolvare" sunt doar două exemple de folosire a verbului inexistent în limba română "a (se) focusa". În ambele cazuri, la fel de bine poate fi folosit verbul "a (se) concentra". A doua variantă nu doar că este cu mult mai naturală decât prima, dar este și singura corectă.
Dacă verbul ”a (se) focusa” nu are ce să caute în limba română, avem totuși un substantiv asemănător ca formă, provenit din domeniul tehnic, folosit însă astăzi din ce în ce mai rar. Potrivit DEX, substantivul ”focus” se referă la ”bacterii, cel mai adesea localizate în gură și faringe, care răspândesc în sânge focare de infecție”. În optică, cuvântul ”focus” desemnează un ”focar, la lentile și oglinzi”. Termenul românesc are dublă paternitate: ”fokus”, din germană, și ”focus”, din franceză. De asemenea, trebuie menționat și verbul tranzitiv ”a focaliza”, care înseamnă ”a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul”.
În concluzie, data următoare când vom fi tentați să folosim ”mă focusez pe” putem evita greșeala prin folosirea expresiilor ”mă concentrez pe (asupra)”, ”acord atenție respectivului aspect” sau, și mai simplu, ”sunt atent”.
Cuvântul (expresia) săptămânii
Vorbim astăzi nu despre un cuvânt, ci despre o expresie care desemnează o manifestare psihologică încă puțin cunoscută în România. Este vorba despre ”tulburarea de stres post-traumatic”, cunoscută și sub prescurtarea de PTSD. Cum numărul noilor cazuri de COVID-19 scade în România, încep să se vadă și efectele secundare pe care stresul prelungit și oboseala extremă le provoacă personalului medical din spitale. Potrivit psihologilor, numeroși medici și asistenți medicali au rămas cu traume psihologice, după ce au fost nevoiți să trateze un număr mare de pacienți infectați cu noul coronavirus. Este o afecțiune care, de regulă, era întâlnită mai ales în cazul militarilor întorși de pe front sau al prizonierilor eliberați din lagărele de concentrare, în Al Doilea Război Mondial.
PTSD, scrie depresiv.ro, ”este o tulburare psihică caracterizată prin gânduri și amintiri intruzive, prin coșmaruri vii, repetitive, prin comportamente de evitare și printr-o stare de agitație însoțită de modificări ale dispoziției”. Aceste simptome apar după o experiență intens psihotraumatizantă, ce implică un risc vital. Afecțiunea necesită ajutor din partea unui specialist pentru a fi tratată, deși mulți pacienți aleg să treacă singuri prin boală, fără a cere ajutor de specialitate, ceea ce crește riscul cronicizării și al apariției complicațiilor.
Ca o concluzie, înainte de a pune etichete întregului corp medical, este bine să nuanțăm puțin modul în care gândim și să ținem cont și de condițiile în care lucrează angajații din spitalele românești. Astfel se explică, poate, și salariile mari, pentru care medicii sunt adesea defăimați, fără a se ține cont de efortul și de sacrificiile necesare pentru a deveni medic.
