Potrivit DEX, mahalaua este „cartier (mărginaș) al unui oraș”. Substantivul comun provine din turcescul <mahalle>, care înseamnă chiar cartier.
În România, mahala a prins ca fiind un cartier ai cărui locuitori erau de condiție mai proastă, atât social, material, cât și educațional. Ilustrative sunt mahalaua Cuțarida (una dintre gropile de gunoi ale Bucureștilor) din romanul „Groapa” al lui Eugen Barbu sau mahalaua Țicăului din Iași, unde a locuit Ion Creangă. Mahalale sunt denumite și anumite părți mărginașe ale satelor.
Ilustrând aceeași realitate sumbră despre populația trăitoare în aceste cartiere, avem câteva expresii care au rămas până azi: „limbaj de mahala” ori „mahalagiu/oaică”.
