Sufletu-mi gingaș tresaltă de bucurie și alte emoții ori de câte ori aude sau vede știri, crainici TV, bloggeri, vloggeri și alte lighioane de vedeți inculți relatând despre arta culinară.
Că e vorba despre târguri așa-zis tradiționale de bucate, că se bagă în seamă prin cratițele unor emisiuni de bucătăreală, cea mai frecventă idioțenie care-mi zgârie timpanele este „cele mai delicioase mâncăruri”.
E ca și cum eu, un fel de vedet la rându-mi, aș spune „cel mai uriaș cârnat”, „cel mai complet meniu”, „cel mai tragic moment”, „cel mai idiot pseudo-jurnalist”. Și iată de ce: delicios, uriaș, tragic, idiot sunt de gradul superlativ absolut; un uriaș nu poate fi mai puțin uriaș; complet înseamnă tot – deci nu se poate spune „mai puțin tot”; mai puțin tragic nu există; în fine, idioția este gradul cel mai avansat de oligofrenie, în care funcțiile psihice, chiar cele mai elementare, nu sunt evoluate, ceea ce duce la incapacitatea dezvoltării limbajului și la needucabilitate.
Dar de ce-mi fac eu inimă rea, când unii suferă de idioție și nu-i doare pe nicăieri?!
Citește și VORBEȘTE CORECT!
