Realmente, mă seacă la inimă să văd maimuțoi analfabeți care au ajuns lideri de opinie. Asta se poate întâmpla doar într-o țară a agramaților. Pe vremea lui Ceașcă, școala asigura și un dram de cunoaștere; măcar a limbii române (sper că sesizați diferența, „cunoaștere a limbii vs nivel al limbii).
Aud, oripilat, cum vedeți naționali – în general cântăcioși – înnumără (licența, iarăși, este a lor) succesurile pe care le-au înregistrat de-a lungul carierei: „M-am născut acum optisprezece ani” sau „Aveam șaptisprezece ani când...”
Suspectez că vedeții în cauză au acumulat multiple diplome dă bacalaureaturi, dă licențuiri, dă înalte studii aprofundamentale, fără să mai treacă pe la cursurile de română din școala generală...
Iar eu îmi aduc aminte, cu nostalgie, de învățătoarea mea, care ne preda: șaptesprezece, optsprezece. Nu îmi dau seama cum ar fi sunat noisprezece sau douăzecisprezece!
Ptiu!
Citește și VORBEȘTE CORECT!
