Geniul miștocăresc al lui Caragiale, în „Pedagog de școală nouă”, al cărui erou negativ este dascălul Chicoș Rostoganu, este ridicat la un alt nivel (desigur, superior) de către Florin Piersic, într-un text antologic referitor la „metoda educațională intuitivă”.
Este pregnant modul în care dascălul i se adresează elevului cu posibilități mintale scăzute, și anume „loază”, calificativ având conotații evident disprețuitoare.
De fapt, „loază” însemna „ramură verde, vlăstar” (DEX), deci tânăr, adolescent.
De ce s-a ajuns la sensul actual, adică „ștrengar, om de nimic”, cu sinonimele „netrebnic, secătură, șmecher”?!
Hai să-i dăm credit lui Caragiale, care folosea cuvinte exacte, dar care habar n-avea unde avea să ajungă limba română. Deci, loazelor de prin școale de tot felul, să vă înrădăcinați, să vă creșteți tulpini, să înfrunziți, să înfloriți și să dați rod!
