* Fostul reprezentant al Avocatului Poporului la Galaţi vrea să schimbe actele normative în materie de furnizare a apei potabile
Liviu Coman-Kund este unul dintre cele mai cunoscute nume din politica locală, iar împreună cu cotidianul „Viaţa liberă” vrea să schimbe legile care le permit societăţilor de utilitate publică să-şi bată joc de gălăţeni. Cunoscând sistemul din interior, fostul reprezentant al instituţiei Avocatului Poporului la Galaţi crede că a găsit breşele ce îi pot permite să aducă într-o stare de normalitate relaţia client - prestator de servicii, pe care Apă Canal şi Apaterm o au cu consumatorii din oraşul nostru.
"Pentru a evidenţia viciile sistemului actual este necesară analizarea reglementărilor în materie, precum şi a modului de aplicare a acestora. Nucleul dur al mecanismului legislativ care reglementează serviciul public de alimentare cu apă potabilă este alcătuit din: Legea serviciilor de utilităţi publice (Legea nr.51/2006), Legea serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare (Legea nr.241/2006), Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (Legea nr.230/2007) şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 ( Aprobate prin H.G. nr.1588/2007). Am analizat cu toată atenţia aceste acte normative precum şi pe cele subsecvente sau conexe şi voi prezenta succint concluziile la care am ajuns", a spus Liviu Coman-Kund.
CITEŞTE ŞI: Campania VL "Profesioniştii"/ Dan Ujeucă, arhitectul îndrăgostit de vapoare
"O componentă a mecanismului hibrid, capitalismul sălbatic, constă în faptul că apa, element vital, este tratată ca o marfă oarecare menită să aducă profit, indiferent de consecinţele sociale. Din acest motiv, în pofida poziţiei de monopol şi a faptului că utilizează bunuri din domeniul public şi fonduri publice pentru investiţii, operatorul trebuie să obţină profit, care nu este limitat prin lege ca în cazul energiei termice (max. 5 la sută), ceea ce a făcut ca preţul apei să crească necontenit. Împotriva acestei politici antisociale s-a ridicat, la nivelul Uniunii Europene, iniţiativa cetăţenească europeană, semnată de 1.884.790 de persoane, intitulată „Apa şi salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!” Cu privire la această iniţiativă, Camera Deputaţilor şi-a exprimat opinia favorabilă prin Hotărârea nr. 40/09.09.2014", mai explică Liviu Coman-Kund.
Legi aplicate prost
Specialistul în drept Liviu Coman-Kund a găsit şi greşelile strecurate în actuala lege. "Viciile politicii publice în domeniu se exprimă prin vicii de reglementare, după cum urmează: impunerea prin mecanismul normativ actual, a principiului încheierii contractului de furnizare a apei, în cazul condominiilor, între subiectul colectiv „asociaţia de proprietari” şi operator, utilizatorul direct fiind complet ignorat. Reglementarea întreruperii furnizării apei, cuprinsă atât în Legea nr. 51/2006, cât şi în Legea nr. 241/2006, este mult prea permisivă. Nu este prevăzută nicio condiţie pentru protecţia proprietarilor/locatarilor oneşti din condominii şi se poate face într-un termen foarte scurt, de numai 45 de zile. Vechea reglementare (O.G. nr. 32/2002) prevedea un termen mai lung, de 60 de zile. Oricum, nici acesta nu era suficient pentru ca asociaţia să poată acţiona rău-platnicii în justiţie, deoarece Legea nr. 230/2007 referitoare la asociaţiile de proprietari impune un termen de 110 zile de la afişarea listei de plată. Aşa ajungem la absurditatea că asociaţia poate acţiona în justiţie rău-platnicii abia după mai bine de două luni de la sistarea furnizării apei."
"Dacă luăm în calcul şi durata unui proces, rezultă că bun-platnicii, care formează marea majoritate a proprietarilor/locatarilor, vor rămâne fără apă mult şi bine, cu toate că n-au nicio vină. O reglementare (pur şi simplu nesimţită) incalificabilă este derogarea de la legea generală a serviciilor de utilităţi publice (Legea nr. 51/2006), cuprinsă în legea speciala a serviciului public de alimentare cu apă (Legea nr. 241/2006), prin care termenul de plată se calculează de la data emiterii facturii. În acest fel se scurtează în mod samavolnic termenul de plată cu durata nedeterminabilă cuprinsă între data emiterii facturii şi data primirii ei de către asociaţie. Dacă avem în vedere că penalizările de întârziere constituie venituri ale operatorului, rezultă că acesta este motivat să antedateze facturile şi chiar să le expedieze după expirarea termenului de plată pentru a-şi mări astfel veniturile în mod abuziv. Ultimul viciu major de reglementare îşi are rădăcina în Legea nr. 241/2006 şi se referă la convenţiile individuale, care permit facturarea individuală. Potrivit reglementării, în mod inexplicabil, doar operatorul poate solicita încheierea de convenţii individuale, dar şi el numai cu respectarea unor condiţii restrictive cumulative practic imposibil de îndeplinit, şi anume: numai dacă toţi proprietarii din condominiu/asociaţie sunt de acord să încheie asemenea convenţii şi numai dacă asociaţia nu are niciun fel de datorii. În felul acesta, proprietarii/loctarii bun-platnici nu se pot separa nicicum de rău-platnici, fiind expuşi oricând, fără vină, la sancţiunea barbară a privării de apă. O asemenea sfidare a cetăţenilor oneşti, care la nivel naţional sunt de ordinul milioanelor, este intolerabilă”, explică acesta.
Soluţii
Potrivit fostului reprezentant al Avocatului Poporului la Galaţi, „politica statului în domeniu trebuie să pornească de la premisa că apa şi salubritatea sunt drepturi al omului, derivate din dreptul la viaţă, că apa este un bun public, nu o marfă. De aici, decurg o serie de consecinţe, cum sunt: serviciul public de alimentare cu apă este nonprofit; accesul la apă trebuie asigurat tuturor cetăţenilor, potrivit condiţiilor locale; resursele financiare necesare pentru funcţionarea şi îmbunătăţiri serviciului se vor asigura prin perceperea unor taxe rezonabile de la beneficiari. Investiţiile se vor realiza din fonduri publice.
CITEŞTE ŞI: Campania VL "Profesioniştii"/ Octavian Coşovliu, brăileanul care a dat viaţă cartierelor Galaţiului
Pentru cazurile sociale se vor acorda scutiri de taxe, contravaloarea acestora fiind suportată din bugetele publice, potrivit principiului solidarităţii, specific statului social, cum este proclamată România prin Constituţie; sistarea furnizării apei pentru neplata taxelor este interzisă.
Taxele neachitate se vor urmări conform procedurilor prevăzute pentru obligaţiile fiscale”, susţine acesta. La nivel local, potrivit aceleiaşi surse, ar trebui ca Apă Canal S.A. să nu se limiteze la comunicarea notificărilor către asociaţii, ci să le publice pe site; în afară de cuantumul şi natura datoriilor la data notificării, să se precizeze şi numărul de zile cu care s-a depăşit termenul de plată, pentru fiecare sumă pretinsă. De asemenea, ar trebui permisă încheierea de convenţii individuale fără restricţii, imediat ce legislaţia o va permite.
Prof. dr. Liviu Coman-Kund
- S-a născut la Sibiu în urmă cu 65 de ani.
- După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative a Universităţii „Babeş-Bolyai”, s-a angajat ca secretar al Consiliului Popular al comunei sibiene Nocrich.
- S-a căsătorit cu o gălăţeancă şi a urmat-o în sudul Moldovei, unde şi-a construit o carieră solidă în administraţia publică locală.
- A fost prim secretar al Prefecturii judeţului Galaţi după Revoluţie şi, ulterior, secretar al Consiliului Judeţului Galaţi.
- A pus bazele actualei Facultăţi de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice a Universităţii „Dunărea de Jos”, unde predă materii de drept şi de administraţie publică.
- În 1992 a obţinut diploma Institutului Regional de Administraţie din Lyon, Franţa, iar în 2002 a devenit doctor în Drept cu teza „Administraţia publică de drept intermediar în dreptul comparat şi în dreptul românesc”.
- Din 2006 este expert la Biroul teritorial din Galaţi al instituţiei Avocatul Poporului.
