În patrimoniul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi se găseşte un obiect rar, datând din perioada începutului de secol XX. Este vorba despre o carte poştală de colecţie, ale cărei ilustraţii ne ajută să recompunem o parte din atmosfera acelei epoci. În perioada Marii Uniri din 1918, figura domnitorului Alexandru Iona Cuza, artizanul Micii Uniri din 1859, revenise în atenţia românilor ca un simbol al unităţii naţionale. Această „redescoperire", după mai mult de jumătate de secol, a avut ecou atât în publicistica şi presa contemporană, cât şi în emisiunile filatelice ale vremii.
"Personalitatea lui Al. I. Cuza a trecut şi dincolo de moarte: Iorga spunea, în cadrul unui discurs ţinut cu ocazia zilei de 24 ianuarie 1920, că "[...] a fost un om vrednic de legenda sa şi că în jurul său s-a creat o legendă vrednică de dânsul". Marele istoric făcea astfel o paralelă între personalitatea lui Cuza şi dorinţa românilor pentru unirea realizată în timpul lui Ferdinand I Întregitorul", a explicat prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.
Cartea poştală la care ne referim îi reprezintă pe cei doi fii ai domnitorului. Chiar din timpul domniei lui Al. I. Cuza era cunoscut, mai ales în cercurile din înalta societate, faptul că domnitorul avea doi copii, în urma unei legături cu Maria Obrenovici, viitoare regină a Serbiei. Pe primul copil l-a chemat Alexandru, însă era dezmierdat Saşa. El s-a născut în 1862, după unii istorici, sau în 1864, după alţi cercetători.
O decizie dificilă
În lucrarea "Povestea unui castel blestemat - Ruginoasa", Theodor Râşcanu povesteşte pe larg acest episod delicat din viaţa familiei Cuza. "Abia prin septembrie el putu veni la Ruginoasa. [...] Venise ca s-o convingă pe soţia sa - după ce prin scrisori nu izbutise - să consimtă a creşte de suflet un băieţel "orfan", pe care îl găsise, la întoarcerea de la Constantinopol, cu prilejul acţiunii de salvare a sinistraţilor din Bucureşti, în urma marilor inundaţii pricinuite de revărsarea Dâmboviţei. Alexandru Vodă adusese băieţelul în palat şi îi scrisese Elenei Doamna, la Ruginoasa, că micuţul rămăsese orfan în urma înecării părinţilor săi... şi că nu se îndura să-l abandoneze. Îi mai scrisese că nu se îndoia că ea, care îngrijea de copiii orfani, va consimţi să-l ia şi pe acesta sub ocrotirea sa maternă.
Elena Doamna cunoştea povestea cu "orfanul" găsit la inundaţie. Ea ştia că acel "orfan" era fructul dragostei soţului ei cu Maria Obrenovici. [...] nu putea să se preteze la atâta neruşinare, nici la această umilinţă. Ştia că era copilul Mariei Obrenovici, femeia fatală care îi otrăvise viaţa conjugală. Ce avea să zică opinia publică atunci când va afla că domnitorul ţine şi creşte în Palat un copil natural al său şi al Mariei Obrenovici şi că ea, soţia lui legitimă, acceptă această ridicolă situaţie?". În ciuda acestor ezitări, Saşa a fost înfiat de către d-na Elena, după o serie de frământări. Ştia al cui este copilul şi a oscilat între a divorţa şi a rămâne lângă Cuza, care începuse să adopte o serie de reforme ca au condus la apariţia României moderne.
Moştenirea risipită
"În final, a considerat că acest copil nu are nicio vină şi l-a adoptat, nedându-i satisfacţie celei care îşi imagina că ar putea deveni a doua soţie a lui Cuza. Miza era totuşi un pic mai mare. Chiar din timpul domniei sale, Cuza hotărâse ca domnia sa să fie ereditară, iar tronul să-i rămână lui Saşa. Cel de-al doilea copil, Dimitrie, care a apărut în urma aceleiaşi legături, a fost adoptat de asemenea. Ambii au avut însă destine tragice, astfel încât moştenirea pe care o primiseră prin testamentul lăsat de Cuza nu a mai avut finalitate", a adăugat prof. Căldăraru.
Cei "doi frumoşi prinţi"
Cartea poştală care "spune" aceasta poveste a fost trimisă de la Iaşi, de către C.D. Ionescu, directorului Şcolii de Băieţi nr. 6 din Galaţi, Paul Paşa. Pe verso stă scris următorul text, aparţinându-i expeditorului: "Îţi trimit chipul frumoşilor noştri Prinţişori Români poate le găseşti un locuşor în Cancelarie să mai ştie lumea că am avut şi noi doi frumoşi prinţi". Cartea poştală s-a aflat în colecţia Muzeului Şcolar din Galaţi, inaugurat de Paul şi Ecaterina Paşa în cadrul şcolii.
"Pe 24 ianuarie 1939, când a fost înfiinţat Muzeul de Istorie Galaţi, soţii Paşa au donat întregul inventar de la Muzeul Şcolar, înfiinţat în 1913, noului muzeu. De menţionat este faptul că cele peste 5.000 de bunuri de patrimoniu adunate de către soţii Paşa au stat la baza înfiinţării primului muzeu de istorie din Galaţi, deschis în clădirea restaurată şi refăcută a familiei Cuza, imobil cunoscut şi sub numele de Vila Cuza", a concluzionat prof. Căldăraru.
Pentru a DESCOPERI mai multe COMORI DE PATRIMONIU, CLICK AICI
