Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ce bună e ziua duminică, bună-icând trece cu toamna prin meri, prin gutuişi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:doamnă duminică, sfântă duminică,zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! -tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i!O vezi!? stă-n icoană şi parcă se uităla viaţa şi moartea secundei mereu,secundei din care-mi smulg/ ...

Dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară,    Te anunţ că stau ca pe ghimpi! Sau, mă rog, stau ca pe cuie, dacă n-am ghimpi! Sau ca pe jar, dacă n-am cuie! Sau ca pe marginea prăpăstiei dintre mine şi tine, dacă n-am jar! Sau ca pe gheaţă subţire-subţire, dacă n-am prăpastie! Altfel spus, stau nasol de tot! Şi stau nasol de tot deoarece... stau! În loc să mă întrebuinţez, să fac ceva, să mă apuc de ceva, eu stau! Tândălesc! Oftez de lene! Cas ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer!!! a vrut să-mi dea - mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald!!! m-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la m ...

Dragă (şi nemuritoare) Marie de la Papetărie, Te anunţ că, din motive pe care numai tu le ştii şi numai tu le poţi şterge de pe suprafaţa pământului, sunt în pană! Sunt în pană de cerneală, în pană de hârtie, în pană de peniţă şi chiar în pană de pană! Cu elegantă şi veşnică plecăciune te rog să-mi păstrezi şi să-mi dai, cu prima ocazie, cât te lasă inima dintr-aceste repere fără de care scriitoru-i mort! Mă rog, poate să scrie pe zăpadă, pe nisip, p ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MOTTO:"linia dreaptă este un cerc odihnindu-se" - (Iolanda Cremene)cred că pe aici trebuie să vinăşi cred că aici trebuie să aştept -ştiu tocmai de atuncică numai acesta-i drumul cel mai dreptdintre cea mai râvnită plecareşi cea mai nădăjduită sosire,dintre nimic şi tot, dintre tot şi nimic,dintre golul imens şi plinul subţirecrede că pe acolo trebuie să mă ducşi crede că acolo trebuie să stea -ştie tocmai de acu ...

Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie,    Am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos ş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Era cât pe ce să-mi aduc aminte cărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoare şi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinte minunate din viaţa mea întâmplătoare! Era cât pe ce să-mi aduc aminte cum alerg după tine pe cărarea nedreaptă şi nu te pot ajunge şi nu te pot prinde şi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată! Era cât pe ce să-mi aduc aminte fuga ta cu o carte de poezii tocmai până la marginea cuibarelor ...

Dragă (şi foarte rară) Marie de la Croitorie, Te admir până la divinizare pentru rezistența ta în breaslă! O breaslă din ce în ce mai puţină şi mai subţire şi mai uitată! Fiindcă lumea, lumea asta modernă şi aiurită şi contemporană, nu se mai îmbracă din/prin munca ta! Toţi îşi cumpără „de gata”, ca şi cum mă-sa i-a luat „gata făcuţi” de la Casa de Naşteri...şi doar i-a mai ajustat pe ici, pe colo...doar le-a mai luat din faţă şi le-a pus în spate, ...

(!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe...unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată intră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!) (!) și-aici, şi-acolo, orişicând...iubireoriunde, iar, departe şi aproape...triumful destrămării înainteşi înapoi n-ajunge, nu încapesărutul sec şi crud al amăgiriicu ...

Dragă (şi indispensabilă) Marie de la Castelul Peleş, nădăjduiesc să ajungă ieste gânduri/rânduri în lumina ochilor tăi! Am vrut să vin la tine, dar nici de-a naibii nu mă lasă amantă-mea! Fiindcă nu-i convine Coroana! Îi stă-n gât, cică! Cică-i mai bună Republica! Ea (şi alţii asemenea) venerează/cultivă/apără/răspândeşte Panarama/Scălâmbăiala, adică „starea” actuală socială şi politică din România! Aş putea să evadez, dar ştiu că la întoarcere ...