La prima întâlnire cu mofturile tale te las fără cuvinte, te dau cu baclavale şi te mănânc, frumoaso, pe toată şi încet, chiar dacă mi se pleacă şi mor de diabet! La prima întâlnire - mâine, la fix... ce zici? - jucăm toată ciuleandra, jucăm şi bambilici, mâncăm sarailie, măcriş, bostan, rahat... apoi dăm jos guvernul şi protestăm în pat! La prima întâlnire ţi-aduc şi nişte drele, le devorăm în şoaptă şi facem jucărele, ne aliem de-a dura, lasciv, ca doi ...

Da... vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea să i le scriu eu, cu pixul. Cică-i place foarte mult caracterul scrisului meu stilizat, cu tot felul de sinusuri şi orfevrării. Oare de ce nu mai vrea cu cerneală? Nu-mi trece prin cap de ce n ...

(!) mâine am să-ţi scriu pe glezne/ despre ieri(ul) când beam de unde cântă broasca/ şi mâncam pământ (!) (!) şi jucam şotron şi ţurcă/ - lung şi mult jucam - şi scriam (pe ţărnă) "Mama",/ "Dante" şi "Khayyam" (!) (!) şi scriam şi "ala-bala-/ portocala"...şi repetam la conjugare/ verbul "a iubi" (!) (!) repetam "La steaua...", "Corbul",/ "Moara cu noroc", somn şi vis prin răsărita/ galbenă "Van Gogh" (!) (!) mâine-am să-mi port paşi pe râpa/ ceasta de Atunci, plin ...

Da... sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Panorama..." şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură./ În zadar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,/ Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis"//... Sigur că da! Cum s ...

Ion în sat e poreclit Ion/ şi Sapa lui e poreclită Sapă,el nu visează garduri de beton/ şi linia din palme i se crapă!N-are fântână-n curtea de folos - / abia-i încape cânele-n ogradă -e Campionul mersului pe Jos,/ necunoscut la vro Olimpiadă!Arareori, blestemă şi înjură/ şi dă la câne fluierul de os,îngroapă Sărăcia-n arătură,/ să n-o mai vadă Fiul cel frumos!Adeseori, mai zice "Doamne, iartă!" - / are şi el un Dumnezeu al lui -iar Ochii - Capodopere de Artă - / ...

Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să zburătăcească aceste ciocârlii nestemate, fără de care nu aş fi aflat fata aşteptătoare de cincisprezece ani! Şi mulţumesc şi trecătorilor/opritorilor p ...

Poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare - / şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni,/ poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin! Avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare,/ tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi,/ de ochii lui Ioanid Romanescu,/ de ochii lui Cezar Ivănescu,/ de ochii Mamelor noastre,/ de ochii Iubitelor şi Amantelor curate şi necurate - / mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii Dumneavoas ...

Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori nu a mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin grâu. Prin salcâmi. N-o găsesc. Nu cumva o fi speriat-o vreo lighioană? Aş striga-o, însă nu ştiu cum o cheamă. Aş striga-o aşa, fără nume. Dar cum? Oare s-o strig "Unde eşti, împletitoareo de coroane? Unde eşti regino a ...

anul ăsta nu a mai venitpupăza în teiul de la poartăşi se simte singur moş ionca un înger cu arcada spartăanul ăsta nu s-au mai făcutpoame în cireşul din grădinăşi se simte singur moş ionca un pic de noapte în luminăanul ăsta nu a mai cântatcucul în pădure şi în luncăşi se simte singur moş ionca o viaţă silnică şi lungăanul ăsta nu s-a mai deschisnici o poartă înspre depărtareşi se simte singur moş ionca un lacăt veşnic de vânzare ...

Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...