DIVINA TRAGEDIA

Scris de Ion Zimbru

Marți, 03 Septembrie 2019 00:00

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/importantă e să am dibăcie n-ceastă operaţie matematică simplă pentru toţi deştepţii care mă-nconjurau şi făceau paradă de isteţime, mă luau în şfichiul batjocurii, mă pârau pe la mama, pe la tata, prin sat şi pe la moară! Ce mai tura-vura, chiar am scos un rediu de rădăcini şi le-am dus la Şcoală, aşa, să le arăt „savanţilor” că nu există rădăcini pătrate! Şi chiar mă durea-n Valea şi-n Dealul şi-n Cotul Zimbrului şi Donului că eram dat exemplu de model „nu faceţi ca el”! Chiar încercam un paroxism al ignoranţei vizavi de cest subiect căpietor, chiar mă dădeam Radical absolut şi abstract în direcţia lor defăimătoare/nimicitoare!...Mi-aduc aminte ce paradox am iscat/provocat când a venit vremea şi ora şi clipa să susţin teză la pârdalnica matematică! Ne dăduse profesorul de cifre şi numere să extragem foarte multe rădăcini pătrate, neapărat pătrate! Eu, fiind tămâie, esenţă de tămâie, m-am uitat vro cinci minute la „subiectul” de pe filă, m-am scărpinat cu arătătorul mâinii drepte după lobul urechii stângi, mi-am luat inima-n dinţi, gândindu-mă la ce mă aşteaptă dacă (nu) extrag nimic...şi am de/scris următoarea Teză, adică am extras Trei rădăcini, astfel: „Extrag o rădăcină Pătrată din Vedere/ şi-o pun pe foc, sub oala cu Luna mea de miere,/ să scadă, să rămână cât mai puţină, dar/ curată, să nu-mi lase, la urmă, gust amar!// Să nu mi se aplece, pun murături pe Lună/ şi-i pun şi epitete, să fie şi mai bună.../ şi-i suflu la ureche: o, Luna mea, rămâi!.../ şi, să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi...!// Nu vreau această miere să fie miere nouă,/ dar sper să-mi ţină Luna măcar o noapte, două.../ şi, dacă i-i ruşine că îmi rămâne-n gât,/ o las în farfurie, să-mi ţină de urât!// Extrag o rădăcină Pătrată din Răbdare/ şi-o pun pe Focul Sacru, sub oala cu Uitare,/ să scadă toată, toată...! Mă duc (sub Lună)-n sat.../ şi scot o rădăcină Rotundă din Păcat!”//...Sigur că da! Profesorul a citit, a tăcut, a citit, a tăcut...şi mi-a pus nota Zece la matematică...şi m-a lăudat (în faţa careului cu deştepţi) că am ştiut să fiu Radical!