Tu vezi cum Păsările-n zbor,/ ca nişte Cruci, se pierd în Zare,/ parcă se duc spre-un Veci de Veci/ plin cu seminţe şi cuibare?/ se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte/ cu viersul binecuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte?/ chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai să le vezi înlăcrămate/ – ne dau, şi Nouă, cât mai Mult/ din scurta lor Eternitate!   Stoluri de Cruci deasupra mea,/ deasupra ta, deasupra noastră/ vin şi s-opresc, din când în când,/ parc� ...

Bună ziua. Mă numesc Toader animaD, am domiciliu in/stabil pe strada Frunzei. Spun in/stabil deoarece, odată şi odată, vorba cântecului uitat pe nedrept, "păsărică, mută-ţi cuibul şi te du!"...în marele Dormitor subteran. Nu?...Sigur că da! De carieră, sunt ofiţer/marinar de apă dulce, de apă sărată, de apă plată, de apă minerală, de apă vie, de apă moartă...Altfel spus, am avut obligaţia (şi plăcerea) să navighez (fluvial, maritim şi oceanic) prin apele tulburi ...

(!) şi o pândesc de-o viaţă, prin tufănele...vine/ în fiecare toamnă, dar nu m-aude n-of/ –  e reaua-haimanaua mea steauă fără nume,/ o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof (!) (!) mă laud înspre ceruri: sunt alfa şi omega!/...dar nu mă bagă-n seamă, sunt ocolit şi praf!/...când i-am găsit pantoful pe care-l are lipsă/ mi-am zis n-oglindă, imnic: io-s mirele moldav (!) (!) am pantoful tău...te rog frumos,/ nu mai sta-n cenuşă, vino jos,/ hai acasă, doamn ...

N-am învăţat nimic-nimic altă ceva de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea, decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat - altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta! Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos... şi l-am cetit şi l-am sfinţit/ într-o biserică de Schit - în schitul Zimbru - satul meu Majestuos! Câteva case cu Icoane, cu prichici, cu Cer la Uşă - catedrale Mari şi Mici printre salcâmi şi nuci şi te ...

Ziua Aniversară a poetului Mihai Eminescu, dar şi Ziua Culturii Naţionale, fost-au sărbătorite cum se cuvine şi cum e firesc şi cum e frumos, în toate Instituţiile de Învăţământ primar, gimnazial şi liceal şi universitar! Aceste două Evenimente nu puteau să nu fie marcate la Şcoala 28, supranumită chiar "Mihai Eminescu"! Astfel - joi, 17 Ianuarie, anul curent, la 10 ore şi 30 de minute - sala Bibliotecii dintr-acest Lăcaş de Învăţare e plină cu Elevi şi Învăţători ...

Mă prenumesc Turturel. Turturel... şi-atât. Eu n-am nume. Pentru că nici părinţii mei n-au. N-au avut, adică. Fiindc-au murit. Au fost ucişi după ce m-au făcut pe mine, pe sora mea şi pe fratele meu. Cu ghioaga i-au ucis nişte monştri cu suprafaţă umană. Trigemeni au ştiut să plămădească ultima oară. De ce mi se spune Turturel? Deoarece pe mama o chema Turturica şi pe tata îl chema Aurel. Şi naşii mei de botez, nişte deştepţi  contagioşi, au tăiat "Au" de la Aurel ...

Un fel de silă îmi apasă/ pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă,/ apă în vin şi beţe-n roate... un fel de mătură îmi strică/ entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării:/ totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil,/ cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu amăgiri de rai, pe care/ nu poate nimeni să le creadă... când minciunirea se ridică/ la rang de ţară şi de lege, harababura-i generală/ şi uniform accelerată! Ce să pricep ...

Eu sunt. Eu sunt şoferul mărunt, indiferent şi scârbos. Eu sunt nesimţitul care conduce autobuzul pe traseul dinspre Ţintirimul lui Lazăr, spre monstrul din beton, căruia i se zice Gară (de călători) CFR. Hai să vă povestesc de ce sunt mărunt, indiferent şi scârbos! Da? Sigur că da! Chiar dacă nu vreţi, eu tot am să vă povestesc! Că-i frumos al naibii! Şi-i mult încărcat cu semnificaţii exemplul meu! Luaţi aminte! Şi, dacă nu aveţi în dotare nici o iotă de educaţ ...

(!) şi ştiu, şi vreau, şi pot, şi am, şi n-am... şi zic: ce Cald ar fi, dacă n-ar fi aşa de Frig, iar Visul Vieţii ce adânc/ ar fi, dac-aş putea să-l plâng pe micul Tot, dar şi pe marele Nimic (!) (!) am încercat de mii şi mii şi mii de ori, dar plânsu-i van printre mărunţi şi surzi şi chiori - prea mare-i şi fără de rost/ Preţul dispreţului de Cost - cum să nu râzi şi cum să nu te înfiori (?) (!) mi-a spus şi Mama, într-o zi, când lăcrămam lângă Ulciorul ...

Domol (sau brusc) drumul face la dreapta... (îmi amintesc o întrebare pusă de Învăţător, demult, la ora de gramatică/sintaxă: "Ia spune, elevule, dacă ştii, ce face drumul la dreapta?")... Desigur, trebuie să ştiu. Dacă nu ştiu, se numeşte că nu am învăţat. Şi, dacă nu am învăţat, iau pasul şi lovitura. Adică, la fiecare pas câte o lovitură. Lovitură didactică şi pedagogică, mai mult vorbită decât făptuită, mai mult teoretică decât practică. Mai mult un fe ...