(!) domnişoara Crizantemireasă – o Flutură Albă într-această superbolă Toamnă şi-ntr-această înaltă Nuntire fără de care nu se poate afla ce face şi ce este şi cum este şi ce înseamnă Sfânta Doime, adică Valsul impecabil dintre Cineva şi Alt Cineva departe de orice îndepărtare şi de orice sinonime (!)   (!) domnişorul Crizantemire – un Fluture Negru în Careul de Nuntă şi-ntr-această Cununare gata pentru Drumul conducător unde aşteaptă Descântarea/Legănar ...

Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să treacă, să ajungă, să facă, să dreagă. Chiar mă dau jos de pe trotuar şi-i las să se manifeste, să-şi exprime angoasa musculară, umorile, concluziile şi dimensiunea ...

(!) pot ieşi – într-o clipită – din secunda asta lungă... pot...fiindcă port limbajul veşnic al deşertăciunii... pot...fiindcă am nimicul care poate să-mi ajungă – unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra – fără oprire – chiar în moartea asta scurtă... pot...fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii şi toţi nalţii... pot...fiindcă toată viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă – alţii spun că numai unii, unii spun că numai alţii ( ...

"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi provocate şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri antice ale tragediei, jigodiile pornesc urlarea pe cele mai lugubre timbre animale. Mai mare dragul să auzi şi să vezi o potaie sfrijită şi ...

(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!) (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front (!) (!) şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând – şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ (!) (!) acum sunt multe ane-mone-lise ...

"Nu vă mai spun, stimabile Calomfir, despre sinistrele zgomote produse şi răspândite de colţarii scăpaţi de sub orice control. În pofida faptului că şeful Poliţiei vorbea, mai zilele trecute, despre subţierea bandelor care-şi fac veleatul şi obrăznicia pe unde vor muşchii lor, cartieriştii sunt peste tot, prin faţa magazinelor, prin jurul chioşcurilor, pe la scările blocurilor, prin ganguri, prin tot felul de locuri obscure şi mizere. Cu ce se ocupă? Se ştie foarte bine: b ...

Cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă... mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! Desigur, nu e vreme de „alt fel”, nu e vreme de „nu”, de „mai încolo”, de „ce”, de „nu se poate”... nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! Nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi d ...

"Pe lângă deja celebrul grătar şi celebra îndeletnicire cu mâncatul şi scuipatul seminţelor de răsărită, de bostan sau de crucea mă-sii, flexul a devenit simbol naţional. Nu-i cazul să vă descriu această sculă feroce, domnule Calomfir. De la pătrunderea acestui instrument criminal pe piaţă, lumea îl foloseşte într-o veselie, ca să mă exprim în tonul celor care taie cu el. Şi taie de rup pământul, rup blocurile, rup văzduhul, rup bruma de linişte rămasă de când n ...

Şi merg, şi merg...poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ergo sum, chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci... uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere „am”, cum cere „în”, cum cere „doi”! Şi merg şi merg...poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar c� ...

"Da, domnule pârcălab. Cine ne apără de zgomotele inutile, care sfărâmă cetatea? Ştiţi pe ce loc se află zgomotul la capitolul stres/teroare? Ştiţi ce părere au bolnavii şi medicii din Spitalul Judeţean despre dumneavoastră, cel care aprobă zgomotul din Triunghiul Tristeţii? La finele penultimei săptămâni, când mă pregăteam să vă felicit pentru cvasi/liniştea instaurată pe Esplanada Prostului Gust, o suită de cretini au invadat piaţeta cu decibeli Oktoberfest şi au ...