Maria Banuș, poetă, traducătoare, ziaristă și eseistă română, de origine evreiască, s-a născut pe 10 aprilie 1914, la București.
Opera sa bogată și diversă a marcat literatura română a secolului al XX-lea, aducând o perspectivă feminină unică și o voce puternică în peisajul literar.
A urmat Institutul „Pompilian”, apoi cursurile Facultății de Drept și pe cele ale Facultății de Litere din cadrul Universității din București.
A debutat în 1928, în revista „Bilete de papagal”, cu poezia „La 14 ani”, dezvăluind un crez poetic original și o voce distinctă. Volumele sale timpurii, precum „Țara fetelor”, au explorat teme ale adolescenței și feminității cu o sinceritate și o prospețime remarcabile.
După instaurarea regimului comunist, a fost nevoită să se adapteze la realitățile politice și sociale ale vremii. Unele dintre operele sale ”„Bucuria” și „Ție-ți vorbesc, Americă!”) reflectă ideologia oficială a realismului socialist.
Pe lângă poezii, a scris și două piese de teatru: ”Ziua cea mare” și ”Îndrăgostiții”. Premiera piesei "Ziua cea Mare" a avut loc pe 13 august 1950, pe scena Teatrului Național din Cluj, ea fiind reprezentată apoi pe scenele principalelor teatre din țară și elogiată de critica oficială a vremii.
A încetat din viață pe 14 iulie 1999, la București.
(diferite surse)
