* Un serviciu de la care să aduci acasă vreo mie de lei pe lună îţi este mereu la dispoziţie * Într-un judeţ în care e nevoie de circa 100.000 de locuri de muncă, avem şi job-uri pe care nu le vrea nimeni
Gălăţeanul care nu-i obişnuit să stea de pomană îşi găseşte de muncă, indiferent dacă trăieşte la ţară sau la oraş. Ce-i drept, mare parte dintre serviciile disponibile pe tot parcurs anului nu-i asigură angajatului nici confortul unui birou şi nici suficienţi bani încât să ducă un trai decent. Totuşi, decât să rămâi acasă şi să faci foamea aşteptând să te cheme cineva pe vreun post de manager, tot ar fi mai bine să munceşti pe unde s-o putea, chiar dacă banii sunt mai puţini, iar condiţiile, mai grele. Vă prezentăm astăzi câteva dintre domeniile în care se fac angajări, la Galaţi, fie vară, fie iarnă. De asemenea, vă reamintim oportunităţile de angajare de sezon acum, în preajma Sărbătorilor de Iarnă.
E adevărat că doi gălăţeni cu astfel de joburi câştigă, probabil, cam jumătate din cât i-ar trebui unei familii pentru un trai decent. Dar, decât nimic...
Ne trebuie 100.000 de locuri de muncă
Agenţia Judeţeană a Forţei de Muncă (AJOFM) informează că, la începutul acestei luni, erau înregistraţi 3.167 de şomeri în oraşele din judeţ (Galaţi, Tecuci, Târgu Bujor şi Bereşti) şi încă vreo 14.806 persoane care locuiesc la ţară. Problema este că cea mai mare parte a gălăţenilor fără loc de muncă nu figurează în aceste evidenţe. Potrivit unei analize realizate de "Viaţa liberă", doar un gălăţean din trei munceşte. Dacă nu-i punem la socoteală pe pensionarii, pe elevii şi pe unii dintre studenţi, tot ne-ar mai rămâne vreo 100.000 de oameni care nu muncesc. Sau nu cu acte, în orice caz. Iar dacă suntem de bună credinţă şi presupunem că niciunul dintre cei 100.000 nu e leneş de profesie, înseamnă că ne-ar trebui câte un job pentru fiecare. Agenţii economici n-au cum să acopere această cerere. Totuşi, e ciudat că oamenii fără loc de muncă ajung să-şi piardă casele din cauza datoriilor, în vreme ce pe piaţă există câteva sute de joburi vacante.
În fabricile de confecţii se găsesc mereu joburi
Industria confecţiilor este una pe care cei mai mulţi dintre gălăţenii fără loc de muncă o ocolesc. Ce-i drept, nu-i un serviciu de vis şi ajungi să stai şi până la 14 ore în spatele unui banc de lucru şi să migăleşti la cusut haine. O altă problemă este că, de regulă, valoarea rebuturile pe care le dai ţi se opreşte din salariul care oricum nu era prea mare. Să spunem că vii acasă, la finele lunii, cu vreo mie de lei. În plus, unii dintre angajatori mai dau şi bonuri de masă. Dar munceşti pentru banii ăştia, nu glumă! Totuşi, până apare altceva mai bun, e o soluţie. La acest moment sunt măcar vreo câteva sute de locuri de muncă în confecţii, în Galaţi, prin fabricile din oraş sau din comunele învecinate. Căutaţi şi depuneţi CV-uri. Nu-i încă târziu să vă găsească Anul Nou salariaţi! Important, în confecţii, este şi că serviciul nu li se potriveşte doar gălăţenilor tineri, ci şi celor de vârsta a doua. Ba, pot lucra şi cei fără prea multe studii. Or, din datele AJOFM Galaţi, mulţi dintre şomerii înregistraţi - adică 5458 de persoane - au între 40 şi 49 de ani. În plus, grosul celor care nu-şi găsesc loc de muncă - 15.425 de persoane - au cel mult şcoală profesională.
Moş Crăciun şi promoteriţele de sezon
Pentru gălăţenii dezgheţaţi care locuiesc în oraş e important să ştie că supermaketurile caută, pentru perioada imediat următoare, Moşi Crăciuni. N-o să faceţi avere dintr-un job ca ăsta, dar având în vedere că de regulă plata se face la eveniment, ceva bani o să câştigaţi. Cu siguranţă că mai puţin de 50 de lei nu mai plăteşte nimeni per prestaţie, dar dacă aveţi calităţi care să vă recomande pentru post (barbă naturală, voce etc.) s-ar putea să câştigaţi şi câteva sute de lei pe zi. Măcar bani pentru cumpărăturile de Crăciun tot scoateţi, dacă aveţi răbdare cu copiii şi nu vă deranjează să lucraţi în spaţii aglomerate, cum sunt holurile mall-urilor şi supermarketurilor. Dar cum magazinele de jucării s-ar putea să aibă deja baze de date cu Moş Crăciunii pe care i-a angajat în anii trecuţi, sfatul nostru este să nu aşteptaţi prea multe anunţuri de angajare. Pur şi simplu, trimiteţi CV-ul la supermarketuri şi alte magazine mari, oferindu-vă serviciile de Moş Crăciun.
Cel mai bine ar fi să vă lipiţi de un contract de muncă pe perioadă determinată, cu timp parţial de muncă. Asta înseamnă că vi se plătesc contribuţii de pensie, şomaj şi sănătate. Dacă nu reuşiţi, decât nimic, merge şi ca ziler, unde angajatorul e cel care vă plăteşte, pe lângă suma datorată, şi impozitul de 16 la sută către stat. Promoterii vor fi, de asemenea, căutaţi în această perioadă de multe dintre firme, de la cele de electronice până la cele care vând alimente. Se plătesc, de regulă, între şase şi şapte lei pe oră.
Ajutor de bucătar în fast-food
Iarăşi nu vorbim despre vreun serviciu la care să visezi cu ochii deschişi. Trebuie să stai zilnic măcar vreo opt-zece ore în picioare, în dogoarea vreunui cuptor (neplăcut chiar şi iarna!) şi să devii om bun la toate. Va trebui să pregăteşti câte în lună şi-n stele - de la salate, la lipii coapte, carne în varii forme de prezentare etc. – plus că s-ar putea să mai trebuiască să faci şi curăţenie. Totul, pe bani puţini. Poate pe 1.000 lei bani în mână, poate pe ceva mai mult, în funcţie de dispoziţiile patronului. Partea bună este că ai serviciu şi acumulezi experienţă. În străinătate, din acelaşi job chiar se poate trăi.
Ospătari se caută mereu
Sunt baruri şi restaurante unde îţi rămân toţi banii de bacşiş pe care îi faci. Sunt însă şi locuri în care şefii strâng bacşişul şi îi dau fiecărui angajat o cotă parte. Oricum ar fi, un ban tot iese. Spre 1.500 lei, în locurile mai căutate, dar unde nu vin totuşi prea mulţi oameni cu dare de mână. Din păcate, ospătar nu te faci peste noapte. Trebuie mai întâi să faci un curs care costă şi el vreo 800 lei. De muncă îţi găseşti repede, dar tot va trebui să suporţi toanele şefilor de sală şi ale clienţilor, pe bani puţini, până capeţi experienţă. Totuşi, nu se ştie dacă, într-un an sau doi, în loc să pierzi vreme pe acasă, n-o să îţi găseşti vreun job prin restaurantele din Europa sau pe vreun vas de croazieră. Nu munceşti, nu câştigi!
Call-center pentru cei care ştiu limbi străine
Domeniul pare să fie unul de perspectivă, în Galaţi. Oraşul este centru universitar, iar call-center-urile tocmai studenţi sau tineri absolvenţi caută. Nu-i o bucurie să vorbeşti la telefon opt ore pe zi, mai ales dacă mai lucrezi şi în ture. Se plăteşte bine totuşi, media salariului fiind pe la 1.400 lei. Şi nimeni nu spune că trebuie să faci asta toată viaţa. Dar câteva luni sau un an de muncă în call-center te-ar putea ajuta să devii independent şi să porneşti în viaţă pe drumul tău. Şi ar trebui să apară, în 2016, măcar vreo câteva sute de joburi noi în oraş, în acest domeniu. Merită, dacă altceva nu găseşti.
Nici cu ziua nu-i ruşine…
Gălăţenii care stau la ţară n-au acces nici la servicii în call-center şi nici în fast-food. Se pot însă duce cu ziua, dacă nu prin nimic la vreo mică fabrică sau la vreo fermă din comună. Sunt fermieri sau alţi mici întreprinzători de la sat care sunt dispuşi să plătească şi 50 lei pe zi, cu masă gratuită şi pachet de ţigări gratuit unui ziler. Şi nici în aceste condiţii mulţi nu vor să meargă la muncă. E drept că, pentru 50 de lei pe zi, angajatorul s-ar putea să stea cu gura pe tine de dimineaţă până seara. Nu-i plăcut. Nu-i uşor. Dar decât să îţi lungeşti zilele aşteptând ajutor social, te duci. Că refuză să o facă vreo 14.000 de oameni, nu-i motiv suficient să fii leneş şi să nu aduci bani acasă!
