Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/astrale rămase tablou" (!) când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână şi steaua se îneacă pe malul celălalt poetul limpezeşte izvoare de fântână spărgându-şi trist ulciorul cu ochi de diamant (!) (!) şi cumpene-n uitare şi ciuturi înnoptate prea multe rugul iernii privighetori a vrut le mângâie venera cu braţe retezate plecarea până-n casa cu cearcăne de lut (!) (!) apoi mai înainte-n sfărmări halucinante trec stoluri ...

1.Bună dimineaţa, Doamna mea de când/ peste Deal de Zimbru s-auzea bătând/ inimă de fată, inimă din care/ trimiteai căldură vremii viitoare,/ trimiteai cuvinte din/spre Poezie/ pentr-un pui de zimbru singur pe hârtie,/ ultim prin poghiazuri, ultim în pădurea/ unde chiar lui tata i-a-nflorit securea/ când a vrut să taie lemne pentru crucea/ mâinelui de astăzi semănat atuncea!Bună dimineaţa, Doamna mea de unde/ trimiteai pe Valea Zimbrului secunde.../ şi-n tăcerea nopţii le- ...

(!) ce bună e ziua duminică, bună-icând trece cu toamna prin meri, prin gutuişi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:doamnă duminică, sfântă duminică,zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! -tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i (!)(!) o vezi!? stă-n icoană şi parcă se uităla viaţa şi moartea secundei mereu,secundei din care-mi smulg/cer în/durareşi dor n-aşteptarea-i sublim panac ...

1. Cerere de Cuie „vino, doamnă... vino, doamnă.../ să lăsăm urme pe brumă.../ şi să ne-nvăţăm ce-nseamnă.../ ş-apoi du-mă, ş-apoi du-mă!// du-mă fără nici o teamă,/ în ograda cu ispite,/ unde nu se cere vamă/ şi nimic nu se închide!// du-mă fără nici o şagă,/ în grădina cu poeme,/ unde viaţa stă (întreagă)/ la trăit prin crizanteme!// ş-unde moartea (şi ea, toată)/ vine ca o bucurie.../ (ce grădină, ce ogradă-n/ ceastă sacră simfonie!)// nu se-nchid ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă - te rog, vino acuma, urgent, să mă declini (!) (!) căci mi-i morfologia defectă fără tine - te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi şi mi-ai lăsat, frumoaso, nominativul singur - te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi (!) (!) căci verbul mi-i zadarnic, pasiv şi-n ofil ...

Mă întreb şi mă mir: după tăierea cordonului ombilical începe coborârea în/spre Lut sau urcarea în/spre Cer?! Şi, jurui pe Deşertăciunea mea de Onoare, nu ştiu Ce şi Cum să-(mi) răspund! Mai bine-l rog pe Atotştiutorul meu Prieten, Vasile Zeus, pentru ca să-mi explice! Acesta nu zice nu, însă mă invită în Labirintul lui Dedal! Aici, amicul îmi toarnă o cupă cu ambrozie, murmură o rugă/rugăminte către omologul său, Zeul Zeilor... şi începe să-mi rostească o Par ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Dumnezeu este de unul singur, însă nu se cunosc amănunte, nu se ştie exact - numai Poetul se vede unic şi are viitorul în spate, imobil şi intact. Deoarece totul curge şi râde şi plânge pentru că dinţii cuvintelor muşcă definitiv, cum nişte monştri dintr-o vioară - rareori Poezia se opreşte la intrarea în sânge. În rest... o iluzie căreia i se spune şi libertate, o mică pauză între două cuvinte: unul cu miros de ...

Da, tu ai fost cea mai Frumoasă! Nu argumentez Afirmaţia! Şi nici nu apelez la Superlative! Nici altele/celelaltele n-au fost altfel! Dar tu ai fost Distinsă! Tu ai fost Distincţia pe care mi-a trimis-o/dăruit-o Dumnezeu! Toate au strălucit, dar au strălucit artificial, prin fals şi uz de fals! Iar tu ai strălucit prin Candoare, prin atingere de Pur şi Simplu! Celelalte au plâns şi au râs şi au trăit şi au murit! Dar tu ai rămas Aşa! Cum te-am cunoscut ai Rămas! În prezenţ ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Te salut fără milă, bibicule blând - eşti focar de tandreţe, depozit de pace, cămară cu dulce şi acru, cu tot - tu n-ai „fugi/încolo”, tu ai „hai/încoace” !!! Ai câine, ai mâţă... şi ai papagal, ai doamnă suveică, dă-n clocot şi tace, îţi umple borcane cu suflet, cu vis - tu n-ai „fugi/încolo”, tu ai „hai/încoace” !!! Ai casă, ai gard, ai copii... dar nu ai statuie şi loc prin ...

Într-o seară, odinioară, mi-am frânt piciorul din partea dreaptă! În grădina ţaţei Marghioala mi l-am frânt! Marghioala este vădana lui Mache Priboi, un smintit care şi-a frânt gâtul exact cu vro patruzeci de zile mai înainte de a-mi frânge eu femurul! Medicul legist l-a declarat/certificat mort definitiv, drept pentru care a fost depus sub sol! El şi-a rupt gâtul fiindcă l-a împins benga să se aburce-ntr-un cireş din livada lui Mitică Tăune, un cheferist trăitor mai mul ...