Rămân de-a Pururi urme de Păcat - nu am avut un Timp să le mai şterg - arhanghel Rătăcit şi Vinovat, m-am încălzit lângă un Aisberg! Adeseori, cu Sufletul Închis, am fost şi m-am pârât Celui de Sus, El m-a cuprins cu Milă şi a zis: nu sunt Nicicum, dacă tu crezi că nu-s, însă te iert fiindcă înţeleg istovul tău de-a (nu) fi Im/Perfect - fă-te Senin, rămâi Astfel, Întreg şi Drag în Jurul Supra/Circumspect! Am să rămân Acelaşi până Când ce e al meu va fi N ...

(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor,/ ieşi din prezent, stai totdeauna lângă,/ azvârle ceasul, fii atemporal/ - secunda-i fiara care te mănâncă (!) (!) te sfarmă şi te-nghite pas cu pas,/ vorace, ticăloasă şi urâtă,/ contagioasă, crudă, fără leac,/ spăimoasă-n stare - cinic - să te râdă (!) (!) ispititoare-n cest făţarnic joc/ de-a viaţa şi de-a moartea, se alintă/ protocolar, se gudură lasciv,/ îţi face semne dulci din/spre oglindă/ şi-ţi răsuceşte minte ...

Sigur că da! Sunt acasă! E 6 Iulie! E seară! Am spus că scriu cea mai frumoasă Poezie din partea de Sud a Galaxiei de Nord! Pentru Maria Sâcâială! Ibovnica! S-o bucur şi s-o surprind Vineri! Mâine! 7 Iulie! Că m-a invitat să pornim şi să "facem" primul week-end împreună!... Sigur că da! Mă apuc de scris! Şi iacătă ce iese!... "a scrie pe zăpadă că iubirea/ duce astfel cuvintele la cer/ şi le piteşte pentru totdeauna/ unde începe vecinic 2-Pi-R/ şi raza stă în scutec ...

Oare ce se poate întâmpla, dacă nu-i fac hatârul? Oare-mi dă papucii, dacă nu-s de acord cu ea, în legătură cu foarte subtilul poem al lui Marin Sâcâială, mortul său? Ca să-i distrag atenţia, să schimb macazul obsesiei sale şi s-o aşez pe calea cea dreaptă, zic eu, mă apuc să-i cetesc un text despre Maria! Iată-l: „Dă drumul la poartă, Marie!/ Nu vezi c-o mănâncă rugina?/ Trecutul e gata să plece./ Şi-i gata să intre Lumina.// De-o mie de ani înainte/ şi încă ...

S-a dus bătrânul...n-a mai apucat să mergem – cu sfială – în pădure şi să-mi arate: ista-i lemn de cruce, tăcut şi drept şi gata să îndure!   S-a dus bătrâna...tare a mai vrut să mergem – fără frică, în tăcere – la orizont – pe deal – şi să-mi arate: aista-i punctul nostru de vedere!   Şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi, pe o cărare – nu aud regrete – şi parcă vor să-mi spună: este bine, sunt locuri, însă nu mai sunt bilete!   N-au apu ...

Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară...şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! „Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, însă toţi zic:/ ducă-se la naiba, că-i o Traviată!// Toată viaţa, cultivă şi creşte şi îngrijeşte camelii./ Îţi vine să crezi că-i o florăreasă oarecare, (in) ...

Am auzit că vrei să-mi spui ceva ce crezi că mă încuie-n desperare, ceva care mă face să-l pocnesc pe domnul tău cu laba-n buzunare, cu capu-n traistă şi cu mersul strâmb, ca un sătul de tot şi plin de sine, libidinos ajuns în Guiness Book şi înţolit cu boarfe para/fine!   Am auzit că vrei să mă arunci la tomberonul importanţei tale, că vrei să mă închin domnului tău pe care mâine-l scot din balamale şi îl azvârl cât acolo – înţelegi? – să-i sară morga h ...

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum zice Eminescu, nu reuşeşte să atingă asemenea profunzime/înălţime, şi mai bine-ar fă studieze „Logica iepurelui în grădina de zarzavat”  şi „Rolul filozo ...

hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! – doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul meu şi taina ce mă leagă de scâncetul seminţelor divine!   hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! – mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare şi să mă duci de mână tocmai unde stă veşnicia ta tulburătoare!   hai, dormi încet, comoara mea de cârpă! – tu eşti răspuns la orice întrebare: lumina mea-i din somnul tău sub cerul umplut cu stele perpendiculare!   ...

Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei Lehamite, n-am de ales! Trebuie să urmez recomandarea psihologului Mihai Cărare, trebuie s-o urmez pe recomandata prietenilor mei! La urma urmei, o fi dânsa de cinci ...