eu sunt supus iluziei...nu dau/ pe apriorici nici două parale,
nici pe agnostici, nici pe cabotini,/ nu (jurui)pariez cu farfarale –
admir (văz)duhul morilor de vânt,/ în numele mirării pentru care
descopăr şi mănânc deşertăciuni/ cu dulcineea mea seducătoare!
eu sunt supus iluziei...nu stau/ cu adversarii săi la vro tocmeală,
sunt gata să (n)-adorm la sânul ei,/ mi-i singura şi dreaptă şi egală
printre reali şi logici şi concreţi,/ printre a fi şi a nu fi o dată,
de două ori, de nu ştiu câte ori.../ nepieritoare şi (re)comandată!
ce plictiseală-n introversiune!/ ce plictiseală-n extraversiune! –
mereu înghit papara naivităţii,/ continuu mă strânge-acelaşi cleşte –
supun la vot legalitatea vieţii/ şi văd că toată moartea se opune,
supun la vot legalitatea morţii/ şi văd că toată viaţa consfinţeşte!