Odă Bucuriei (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă
sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi...
mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară
pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi
fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple...
dorul îmi dă pe dinafară,/ sufletul meu năuc se împle
cu lacrimile bucuriei/ că, în sfârşit, se împlineşte
visul şi-aud cum începutul/ (cinic, scorţos şi fanfaron)
e gata să arunce piatra/ misterioasă, triumfală,
în pur şi simplul strict al cestui/ divin şi diavolesc şotron!

Aplauze, ovaţii, râsuri/ şi plânsuri... şanse paralele,
norocuri perpendiculare,/ viaţă şi moarte fără frică…
ce joc frumos chiar în lumina/ şi chiar în umbra unei stele...
chiar dacă - negreşit - se ştie/ de la-nceput cine câştigă!

Citit 1196 ori Ultima modificare Luni, 12 Februarie 2018 17:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.