Moto: „mă simt NIMIC într-o mişcare/ fără de care nu se poate
vrun TOT într-o deşertăciune/ secantă la eternitate”
(Iolanda Cremene)
(!) spaţiul (şi timpul) nu (v)-ajunge/ ca să vedeţi cât sunt de bleg
fiindc-am pus întotdeauna/ numai nimic supra întreg...
şi nu (v)-ajunge toată viaţa/ să (m)-auziţi cum (vă) tot strig
fiindc-am pus întotdeauna/ numai întreg supra nimic...
şi nu (v)-ajunge toată moartea/ să (m)-auziţi, să (mă) vedeţi
cum trec din moarte-n viaţă-n moarte/ printre fantome şi pereţi (!)
(!) uitaţi-vă la dumneavoastră/ să (nu) vedeţi ce (nu)-nsemnează
nimic supra nimic într-astă/ poftă de-ntreg supra întreg,
să (n)-auziţi cum se hurducă/ raza-ntr-o stea, steaua-ntr-o rază,
visarea-n trup, trupu-n visare.../ cât sunt de singur, trist şi bleg (!)
