(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum:
mă duc s-aştept copilăria/ la capătul acestui drum,
care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecut
ne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!)
(!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum:
înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum,
încep din capătul acestui/ gând ne/ajuns, ultimativ,
de/scris întâiul dintre toate/ cele minuni din catastif (!)
(!) fiindcă altfel nu se poate,/ mă uit în jos şi mă înalţ
până la poarta ferecată/ a celui gând...ca într-un danţ
demonic al deşertăciunii/ – unic balsam universal –
unde – din totdeauna – primul/ bal este şi ultimul bal (!)
(!) fiindcă altfel nu se poate,/ mă uit în sus şi mă cobor
până la geamul orb al cestui/ vis ne/greşit, păcălitor...
şi bat, şi bat, şi bat întruna,/ până aud acest răspuns:
intră, sunt eu, copilăria.../ gata, fii sigur, (m)-ai ajuns (!)
