A fost frumos, foarte frumos,
himera mea devastatoare -
ne-am renăscut de-atâtea ori,
prin mila ta conservatoare!
Prin grija ta ne-am sinucis,
năluca mea catastrofală -
ca doi amanţi proşti şi cuminţi,
dar n-am făcut nici o scofală!
Ci, dimpotrivă, chiar am plâns,
am râs de neghiobia noastră -
visul ni-i încă la-nceput
şi steaua încă ni-i albastră!
Ne-aşteaptă azi, mâine, mereu
viaţa şi moartea următoare -
va fi frumos, va fi frumos,
fantoma mea premergătoare!
