(!) am traversat atâtea sahare şi siberii,
că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul...
şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii
de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii
pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?)
nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i
şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!)
(!) nu, nu...înfrunt teroarea pe care o propagă
(şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii...
vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă
când otrăvesc lumina, dar nici o frică nu mi-i
să le observ îndemnul şi-ndemânarea crudă –
nişte seminţe strâmbe, inculte, cultivate
pe-un loc scuipat de înşişi, pe-un sol sătul de toate (!)
(!) sigur că da, acestea sunt datele problemei –
înfrunt...şi iert...n-am ştire de rostul anatemei (!)
