Mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă...
(scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul)...
mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată,
vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l,
ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura:
cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura,
cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână,
cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim limba română!
Mama scrie...şi descântă/ despre viaţă, despre moarte...
(unele-s cu frunză verde,/ altele-s cu frunz-amară)...
tata scrie...şi îndreaptă/ nişte lemne, ca la carte...
(unele-s cu frunză deasă,/ altele-s cu frunză rară)...
Şi-amândoi, n-aceeaşi clipă,/ cată să (ne) vadă-n zare...
(poate-poate vine vrunul.../ ori măcar vine-o scrisoare)...
Şi-amândoi pun caru-n piatră,/ merg să ne răsară Luna...
parcă sunt din Totdeauna.../ şi se duc în Totdeauna!
