Adevărul dintr-o Poveste (la mormântul uitaţilor din totdeauna)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

şi ieri, şi-alaltăieri... demult... demult...

mă aflu-ntr-o răscruce, ca-n poveste,

şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu

pe care drum se află cine este!...

pe care să apuc? - mă tot întreb -

căci toate sunt la fel, şi fiecare

e lung, e scurt, misterios, ne/drept -

mă-nlănţuie această întrebare...

şi nimeni nu s-arată (dincotro)

să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare!

măcar un ochi din cer sau din tartar,

un hohot, un surâs, o fulgerare

ca semn de mers pe drumul cel mai bun,

să plec dintre răscruci şi strâmto(r)are!

să merg şi eu (cum toţi acei deştepţi)

la "fix", "încolo", "dincolo" şi "peste"...

şi (când ajung "acolo") să mă-ntreb

pe care drum se află cine este...?...

acesta-i fals, nu are nici un sens...

cred c-adevărul tot… stă-ntr-o poveste!

Citit 7567 ori Ultima modificare Joi, 14 Martie 2019 16:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.