Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze,
nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese
despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală –
unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală!
Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate –
sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate!
Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă, în ogradă –
tac şi fac mai mult decât nimic,/ însă nu vrea nimenea să vadă!
Care mai de care vrea să mor,/ vrea să mă azvârle pe fereastră – .
tac şi fac de zece ori mai mult/ decât fiecare dumneavoastră!
Sunt gol viu şi am contur curat,/ nu am stricăciune şi nici pată,
stau cuminte, mândru şi total/ – nu scăpaţi de mine niciodată!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
