Bate vântul frunzele pe vale/ - unde mai găsesc blândeţii tale
loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă?
Îmi aduc aminte - se aude/ cum făceam din clisă paparude,
cum ploua şi ne strigau afară/ flori de tei şi lemne de vioară!
Aşteptam până răsare Luna/ şi făceam frumos întotdeauna -
răsărea din ochii tăi de fată/ - bată-te norocul să te bată !!!
Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare -
cântecul acesta nu se teme/ că îl mută toamna-n crizanteme!
Numai vis şi dor şi lemne ude/ - vara a rămas în paparude,
plouă fără milă şi iar plouă:/ tu aştepţi cu mâinile-amândouă!
Bate vântul frunzele pe vale/ - unde să fac loc blândeţii tale?
n-am loc, dar am inimă curată/ - bată-te norocul să te bată!!!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
